Forum CopilulMeu

Dragele mele, incep azi, 7 august, primul jurnal serios din viata mea, gandind ca m-am maturizat suficient si pot indrazni sa ma privesc in fata asa cum sunt, eu cu viata si gandurile mele...
Ideea mi-a venit frunzarind cateva din jurnalele voastre, mi-au placut tare mult si nu in ultimul rand vreau sa va spun ca ma simt tot mai bine cu voi, intre voi, o mare de prietene virtuale...
Iubesc oamenii si de cand ma stiu mi-a placut sa-i observ, sa-i cunosc, fiecare in felul lui e o opera de arta, un unicat misterios... Ca un cristal cu infinite si fascinante fetze... Ma bucur ca ma aflu printre voi.
Ziua de azi se anunta si ea mai racoroasa si ma bucur, mai ales pentru Mariuta, ca va sta mai mult pe afara.
Va sarut si va doresc o zi frumoasa!

Zi de august timpuriu cu cer adanc dar usor innorat, Maria mea mofturica a mancat binisor de dimineata piure-ul de fructe, care nu-i tocmai iubirea ei... Apoi a mers afara cu bunica (dupa obicei), la copii si la leagane, iar eu i-am preparat pranzul... Sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca lovitura la cap de aseara, cand a cazut pe parchet, n-a ramas cu urmari, azi e vesela si vorbareata ca de obicei!
E august si sunt romantica, imi picura versuri in suflet ca boabele de struguri tamaiosi, vizualizez marea ( pe care n-am mai vazut-o de cativa ani) si-i simt briza in obraji, mi-e dor de vacante si de liniste, de tipatul pescarusilor rotitori pe cer... De valuri si de scoici. Anul acesta am decis ca nu am curajul sa plec undeva cu Maria dar nici fara ea nu pot, deci... ma bucur de fericirile marunte ale fiecarei zile. Pentru la vara sotul mi-a promis un concediu frumos, noi n-am mai fost undeva amandoi de mult timp, ca el nu a prea avut concediu, am fugit doar eu cu ai mei pe la munte si el in cate-o deplasare, singur...
Pietele arata minunat, incarcate de fructe... Am trecut si pe langa scoala mea - locul meu de munca - si mi-am amintit cu nostalgie ca vine in curand septembrie si se va umple din nou curtea de copii, cu tipetele si veselia lor! Copii cu obrajii bronzati, cu parul rasfatat de soarele vacantei, emotionati de reinceperea noului an scolar!... Eu mai stau inca un an cu Maria, nu o pot lasa inca, desi copiii a caror diriginta am fost trec in clasa a opta si le pare rau ca nu voi fi cu ei!

E ora 19, am terminat de strans jucariile de pe jos dupa masa Mariei, ca nu mananca decat cu jucarii, iar deschisul gurii depinde de cat de interesanta e jucaria din fata ei... Acuma ea e afara cu tati, se plimba...
In timp ce ii dadeam sa pape, la un moment dat am stranutat si a inceput sa rada in hohote, ca un om mare, ziceai ca lesina de ras!... Era tare simpatica! Pe urma m-am tot prefacut ca stranut in continuare si iarasi radea... In cele din urma m-am oprit, ca spunea tati sa nu verse fata, doar ce-si umpluse burtica de cereale cu lapte...
Pare ca se apropie ploaia, cerul e tot un nor negru, doar printr-o spartura se vede putin albastru cenusiu, tulbure si soarele-i ascuns.

Azi, 8 august 2006, a fost o zi frumoasa si linistita.
De dimineata, in afara de obisnuitele treburi zilnice, am reusit sa beau si un ceai cu o prietena, am mai depanat amandoua noutati din ultima saptamana... Mi-a prins bine, ca intotdeauna, de altfel... Nu stiu ce m-as face fara prieteni, sunt dependenta de oameni, de social, n-as putea sa imbatranesc vreodata singura, oricat de rea si acra baba as putea deveni...
Dupa masa de seara a Mariei am plecat la Selgros cu ai mei, fata a ramas cu taica-sau (frumos gest, mai ales ca incepe sa se ofere singur in ultima vreme). Ei au luat un taxi si au mers la bunicii ceilalti, acolo Mariuta iar a primit noi si frumoase daruri (doar ce mai primise unele duminica), o trotineta din aceea la moda, cu copertinuta pentru soare si un telefon mobil de jucarie cu melodii - mai are vreo doua, insa socrii nu stiau. Oricum, jucariile luate de ei am decis sa stea la ei acasa, sa se joace cu ele cand merge acolo, la noi nu prea mai e loc, avem deja o multime.
E o seara racoroasa, in sfarsit, mi-am spus rugaciunile de seara, m-am hotarat sa nu mai uit si tare bine ma simt asa.
Noapte buna, vise frumoase!

Buna dimineata!
Ma simt ingrozitor ca v-am stricat pagina la "Mamici cu bebici" cu poza mea cu Mariuta aproape in marime naturala, nu mai postez nimic pana ce nu invat cum sa micsorez. Acolo, in photobucket avea functia resize la dimensiuni, am dat la 25% din marimea initiala dar tot asa a iesit, spre disperarea mea!

nu ai stricat, draguta mea nimic!!! si ce daca era poza mare??? dar care poza? ca eu nu am vazut asa una imensa!!! am vazut o fetita suberba care se tine de gratii! e o dulceata!

Bine ai venit in jurnalul meu, Oana, si iti multumesc din suflet pentru cuvintele tale!
La mine se vede poza cat casa, nu-s de ce...

Azi pe la 11 am ajuns la parc cu Maria si ai mei, era cam vant dar totusi cald, si-a dat jos bandana de pe cap si abia a acceptat gluga de la hanorac, a vrut mai mult pe jos, sa alerge, iar carutul l-am luat degeaba cu noi, ca a stat foarte putin in el. S-a pus pe smuls fire de iarba de pe langa alei, n-a stat o clipa...
M-am intalnit cu o fosta colega, profesoara de franceza si italiana, ea prin 2002 a plecat in Italia, a facut niste cursuri de limba engleza si acum e profesoara acolo, s-a casatorit cu un italian la un an dupa ce a plecat si are o fetita de un an si jumatate, era cu ea... M-am bucurat de revedere si am schimbat adrese, numere de telefon, sper sa mai tinem legatura... Arata fresh, implinita, extraordinar ce inseamna pentru o femeie maternitatea! Abia dupa ce am avut-o pe Mariuta mi-am dat seama ce gol imens era in viata mea pana atunci si eu nu stiam! Unii ma intrebau:"Bine, dar pentru cine muncesti, pentru cine traiesti?"... Si eu le raspundeam, intrigata:"Pentru mine, ce ziceti de asta?!?..." Ridicau toti din umeri, nedumeriti. E adevarat, traiam pentru mine insa ajunsesem sa nu ma mai bucur cu adevarat de viata, totul era un imens tablou in culori fade, vestede, ma simteam obosita si nu-mi gaseam rostul.

din pacate eu nu cred ca copii sunt viata unei femei. ne implinesc, ne deschid niste oportunitati pe care altfel nu le-am avea, ne ofera o alta viziune a vietii. ne ajuta sa devemin felei, in adevaratul sens al cuvantului dar nu trebuie sa devina sensul existentei noastre. ma bucur mult ca ti-ai reinnoit o relatie de prietenie ca totul a fost ok. si mie imi place sa stau la o barfa cu prietenele mele vechi, din scoala, desi eu sunt singura dintre ele care are un copil. ele ma invisiaza pe mine pentru bria, eu le invidiez pe ele ca in acesti doi ani, ele au avansat profesional mai mult drecat am evoluat eu. la un moemnt dat balanta de la egala, sunt sigura.