Forum CopilulMeu

De ce singura? Pai pentru ca ma simt singura. Daca ar fi sa povestesc tot, cei mai multi ar spune ca eu am ales viata asta. Ei bine, da eu am ales-o, dar am crezut ca pot schimba ceva. Am reusit, dar prea putin. Am ales viata asta pentru ca Radu era in burtica mea si il doream. Eram dispusa sa-l pastrez chiar daca el mi-ar fi spus ca nu-l doresta si ca nu-l intereseaza, si i-am spus si lui asta. Este vorba, desigur despre sotul meu, Eugen. Dar cred ca cel mai bine ar fi sa incep cu punctul de pornire a relatiei noastre. Dupa o experienta nefericita( ma casatorisem cu un tip din Targoviste care incepuse de ceva timp sa-si bata joc de viata mea), am ramas in Targoviste. Eu sunt din Alexandria. Am venit in Trgoviste pentru a divorta, si m-am inscris aici la scoala de arta, la sectia pictura. M-am angajat ospatarita la un bar, si stateam in gazda la o tipa al carei sot era in armata. LA barul unde lucram l-am cunoscut pe Eugen. Prima noastra iesire a fost in ziua in care am avut prima mea expozitie de pictura. Mi-a spus ca se ocupa cu comertul de carti noi si vechi, si cum eu eram cititoare inraita, am pastrat legatura. Nu prea il agream ca barbat. De fapt, el tot insista sa avem o relatie, iar eu nu vroiam la momentul respectiv sa ma angrnez in nici un fel de relatie. Cand am vazut ca nu-mi da pace, i-am spus ca nu poate fi nimic intre noi, si i-am cerut sa ma lase in pace. Asta a si facut. La 2 luni dupa asta, am intrat intr-o situatie urata. M-am imbolnavit, a trebuit sa stau 2 saptamani acasa, timp in care patronul la care lucram a angajat pe altcineva. Am stat o luna fara sa am vreun venit, si chiria trebuia sa o platesc. Am apelat la el sa ma imprumute cu niste bani. Ma asteptam la un refuz, dar m-a ajutat. Apoi am gasit de lucru la o terasa. Trecuse o luna si mie nu-mi dateau nici un ban. Eugen m-a rugat sa il ajut pe el sa faca un inventar si sa-mi platesca orele respective. Am acceptat. Si uite asa, eram la el la carti de dimineata de la 9 pana seara la 17. Ma duceam acasa , ma spalam, ma schimbam si ma duceam la terasa de la 18 la 4 dimineata. Eram ca un zombi. Intr-o zi, tipa la care stateam imi spune ca se intoarce sotul ei din armata si ca in doua saptamani sa-mi gasesc unde sa stau. Am stat de vorba cu Eugen, si mi-a propus sa renunt la terasa, sa ma mut la el la Pietrosita unde vroia sa deschida o biblioteca privta si sa lucrez la el. Am acceptat. Muncind zi de zi cot la cot amandoi, m-am atasat foarte mult de el, si a observat asta. Mi-a spus ca nu mai simte pentru mine ceea ce simtea atunci la inceput si ca nu-mi poate promite nimic pentru viitor. Am ramas langa el, in speranta ca voi reusi sa-i recastig dragostea. In mare parte am reusit intr-un timp relativ scurt. M-am mutat cu el in Targoviste, si lucram la el ca vanzatoare. Am avut destule perioade in care eram certati intr-o jumatate de an. M-am mutat in alta patre in gazda si aveam perioade can eram impreuna si periade cand i se punea pata si spunea ca nu mai vrea, si ca i-ar place sa ramanem doar amici. Numai ca eu nu ma puteam multumi cu asta. Anul trecut, in februarie sa-a mutat cu chirie singur, si mi-a zis sa ma mut cu el si participam amandoi la cheltuieli. Asa a fost cam o luna, dupa care am ramas impreuna. Pe la inceputul lui iunie am ramas insarcinata. I-am spus, si a decis sa facem cununia civila. A inceput sa fie mai atent cu mine, si dupa ce am nascut mi-a spus pentru prima data ca ma iubeste. In primele zile cand am venit acasa cu Radu, era un sot exceptional. Spala vasele, ma ajuta sa fac mancare, statea cu Radu sa ma pot odihni, etc. Dar a tinut doar cateva zile. Acum imi spune ca si el munceste sa aduca bani in casa, ca vine obosit si nu mai are timp, ca simte nevoia sa se relaxeze la un film. Nici macar nu-si mai incalzeste singur mancarea. L-am rugat aseara sa stea cu Radu sa fac si eu curat in casa. Mi-a zis ca ce atata curatenie.
Am obosit. L-a invatat in brate, si eu suport consecintele, adica tre sa stau toata ziuna cu el in brate, si nu pot pleca nici 15 minute de langa el. Nu mai am timp de absolut nimic. Suntem in perioada colicilor, si nu doarme mai mult de o jumatae de ora continuu, iar noptea se foieste tot timpul. Si uite asa am momente in care simt ca cedez. Atunci ma uit la Radu, si imi dau seama ce trebuie sa lupt sa rezist, pentru ca trebuie sa-mi cresc copilul.

imi pare rau ca treci prin asa ceva. tu ar trebui sa fii cat mai linistita pt ca bebele tau simte cand esti agitata si se agita si el. mai ales ca e in perioada colicilor.
e greu sa te descurci fara ajutor. sotul meu e plecat tot timpul (meseria) asa ca daca nu vine maica-mea sau una din sore sunt si eu singura.dar totusi mai am noroc cu ele, ma ajuta sa mai iau cate o pauza.care e atat de necesara!
vorbeste cu sotul tau, explica-i ca nu e asa usor sa stai cu un copil mic. e si asta o "meserie" obositoare.

Trebuie sa incerci sa te calmezi tu. Sa ii inspiri si copilului calm.
Ai incercat pentru colici sabsimplex sau gripe water?
Il alaptezi pe bebe? Mananci ceva care ar putea sa ii faca rau?
Incearca sa dormi cat mai mult! Lasa lucrurile "sa se mai faca si de la sine" si incearca sa nu te superi. Dupa cum ti s-a mai psus: copilul simte!

Fetelor, va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi. Nu il alaptez pe Radu, si nu colicile lui sunt problema mea majora pentru ca am cam rezolvat cu Gripe water, ci comportamentul lui Eugen. Aseara a stat cu el doar cat sa mananc si eu in graba. I-am spus ca sunt ametita de oboseala, pentru ca ieri Radu a avut zi de stat in brate, altfel plangea si el imi spune:"Dar eu ce sa mai zic?" Mi-am dat seama ca trebuie sa gasesc sprijin tot in mine, ca din alta parte mai am de asteptat. Aaaaaaaaaaaa si imi spune regulat ca mai vrea un Pai eu abia ma descurc singura cu unul, dar sa mai am si un bebe mic, si cu copil de 2 ani langa care trebuie sa stai tot timpul.

carmelis_r, tare imi pare rau! La mine e oarecum asemanator! cand eram insarcinata si se apropia data sa nasc, am auzit la promisiuni de genul: eu gatesc, eu fac curat, te ajut, bla- bla..., dar dupa... ce mai?! trantorul e nimic! Si eu franta de obosita, alaptam, aveam probleme de sanatate cu pitica( a fost operata la 7 sapt.). Eu m-am obisnuit oarecum! Dupa un timp am inceput sa fac scandal daca nu isi aduna lucrurile lui( macar alea) si cu muult chiu si vai am reusit sa il fac( daca nu i le aruncam la gunoi )sa si le puna la loc! Apoi urma zile cand nu faceam de mancare, daca iti e foame iti faci si tot de astea. Nu pot sa zic ca am obtinut ceea ce am vrut, pt. ca relatia s-a racit exagerat de mult( cel putin din punctul meu de vedere, care vedeam in el un sprijin, un ajutor si nu am decat unul care...are mult de lucru la servici si e vesnic prea obosit). Si la noi a inceput sa se puna problema unui al doilea copil, dar i-am spus: eu il tin in burtica, il nasc, dar de acolo in colo e treaba ta ce faci cu el!" Stiu ca suna urat, dar nici usor nu e cu un copil si daca nu e intelegere in familie... nu are nici un rost!
Atatea mai am se zis, dar fug la gaza mica!
Sanatate multa si fruntea sus!

Am inceput sa fiu din ce in ce mai nervoasa, mai nemultumita, mai obosita, mai aproape de depresie.Incerc saa linistesc, dar nu pot.Am impresia ca nu voi reusi sa fac niciodata curatenie cum trebuie in casa asta.
Relatia dintre mine si Eugen s-a racit mai mult, si asta ma doare, pentru ca nu suntem doar parinti, ci si sot si sotie.Nu comunicam deloc. Dacaeschid un subiect pe tema relatiei dintre noi doi imi spune ca am mai discutat de 10 ori despre asta.

Cunosc sentimentul!!!
Noua acum ne-a mai trecut! Problema e ca vrei sa comunici dar nu ai cu cine!
Eu mai tind inca sa cred ca nu eram asa de pregatiti sa avem un copil si oarecum tot copilul a fost cel care a racit relatia dintre noi! Nu dau vine pe Bria, Doamne fereste, dar asa cred!
Stii cand s-au terminat problemele noastre? Cand am incetat eu sa vreau sa fiu perfecta! Adica nu mai trag cu aspiratorul zilnic( e bine si la 2- 3 zile), nu mai sterg atata praful( il las sa se aduna, sa am ce sterge) si o vreme pur si simplu l-am ignorat!Destul de mult! Cam o sapt.! Si mi-am zis ca nu renunt! Eu am inceput in vremea aia sa fiu si geloasa, pt. ca nu mai aveam incredere in mine, nu aveam nici in el. Eram si pt. mine cam greu de suportat!
El toata ziua la servici( daca de obicei venea acasa la 5-6, ajungea la 7-8-9 uneori), nu ma ajuta DELOC in casa si am ajuns sa nu mai pot de obosita. Bine-nteles ca eram si cu nervii la pamant! Pana intr-o zi!" Duminica, plimbi tu copilul 2 ore afara", obosit sau nu, nu ma intereseaza pt. ca stiu ca nu am facut singura copilul asta! Si eu acasa, nu m-am pus pe facut curatenie, ci am dormit!, apoi a venit de la servici intr-o dupa-masa pe la 5! Foarte bine! Stai cu copilul, eu plec la epilat sau la solar sau pur si simplu- plec o jumatate de ora!
Si incet incet FARA NERVI s-a implicat si el!
Si inca un sfat: cat timp doarme copilul, dormi si tu! Mia lasa atata curatenie, pt. ca barbatii tot nu vad ca tu stergi praful zilnic sau orice!

Fruntea sus si ZAMBETUL PE BUZE!

Bria, multumesc pentru sfaturi si intelegere. Asa este, nu am cu cine comunica.Cat despre curatenie, nu fac pentru el, ci pentru Radu. Sunt o fiinta obsedata de curatenie. La noi in casa intra multa lume, si cel mai des propietarii( stam cu chirie) asa ca nu pot sa zic ca fac altadata. Propietara e pretentioasa, si atat ne mai trebuie, sa zica sa ne mutam ca nu-i intretinem bine apartamentul. Daca era casa mea era alta situatie. Dar asa toate se sparg in capul meu.

Eu imi mai doresc un copil, sotul se codeste. Si ma ajuta. Am avut si noi discutii. Cred ca am castigat pt ca i le-am servit calde si pt ca VREA sa ma ajute, ca tine la mine. La observatia lui ca si el munceste f mult si e obosit eu i-am spus ca nu munceste mai mult ca mine. "Mama nu esti doar 8-10 ore esti 24 din 24. Iar tu macar dormi noaptea, eu nu!"

Am o stare foarte proasta astazi. Ma doare capul ingrozitor, Radu nu vrea sa doarma si in casa e un balamuc total. De dimineatza Eugen m-a intrebat cad mai fac si eu ordine in sifonier, ca nu mai gaseste nimic. I-am spus ca nu am timp.S-a obisnuit sa-i stau mereu in picioare, sa-i pregatesc hainele, sa-i incalzesc mancarea, sa-i pun masa, sa i-o strang... I-am spus ca azi9 nu am chef sa fac nimic. Bineanteles ca voi face ca nu ma rabda inima sa las balamuc in casa. Dar nu pot, ca Radu e agitat si nu pot pleca de langa el.