De ce singura? Pai pentru ca ma simt singura. Daca ar fi sa povestesc tot, cei mai multi ar spune ca eu am ales viata asta. Ei bine, da eu am ales-o, dar am crezut ca pot schimba ceva. Am reusit, dar prea putin. Am ales viata asta pentru ca Radu era in burtica mea si il doream. Eram dispusa sa-l pastrez chiar daca el mi-ar fi spus ca nu-l doresta si ca nu-l intereseaza, si i-am spus si lui asta. Este vorba, desigur despre sotul meu, Eugen. Dar cred ca cel mai bine ar fi sa incep cu punctul de pornire a relatiei noastre. Dupa o experienta nefericita( ma casatorisem cu un tip din Targoviste care incepuse de ceva timp sa-si bata joc de viata mea), am ramas in Targoviste. Eu sunt din Alexandria. Am venit in Trgoviste pentru a divorta, si m-am inscris aici la scoala de arta, la sectia pictura. M-am angajat ospatarita la un bar, si stateam in gazda la o tipa al carei sot era in armata. LA barul unde lucram l-am cunoscut pe Eugen. Prima noastra iesire a fost in ziua in care am avut prima mea expozitie de pictura. Mi-a spus ca se ocupa cu comertul de carti noi si vechi, si cum eu eram cititoare inraita, am pastrat legatura. Nu prea il agream ca barbat. De fapt, el tot insista sa avem o relatie, iar eu nu vroiam la momentul respectiv sa ma angrnez in nici un fel de relatie. Cand am vazut ca nu-mi da pace, i-am spus ca nu poate fi nimic intre noi, si i-am cerut sa ma lase in pace. Asta a si facut. La 2 luni dupa asta, am intrat intr-o situatie urata. M-am imbolnavit, a trebuit sa stau 2 saptamani acasa, timp in care patronul la care lucram a angajat pe altcineva. Am stat o luna fara sa am vreun venit, si chiria trebuia sa o platesc. Am apelat la el sa ma imprumute cu niste bani. Ma asteptam la un refuz, dar m-a ajutat. Apoi am gasit de lucru la o terasa. Trecuse o luna si mie nu-mi dateau nici un ban. Eugen m-a rugat sa il ajut pe el sa faca un inventar si sa-mi platesca orele respective. Am acceptat. Si uite asa, eram la el la carti de dimineata de la 9 pana seara la 17. Ma duceam acasa , ma spalam, ma schimbam si ma duceam la terasa de la 18 la 4 dimineata. Eram ca un zombi. Intr-o zi, tipa la care stateam imi spune ca se intoarce sotul ei din armata si ca in doua saptamani sa-mi gasesc unde sa stau. Am stat de vorba cu Eugen, si mi-a propus sa renunt la terasa, sa ma mut la el la Pietrosita unde vroia sa deschida o biblioteca privta si sa lucrez la el. Am acceptat. Muncind zi de zi cot la cot amandoi, m-am atasat foarte mult de el, si a observat asta. Mi-a spus ca nu mai simte pentru mine ceea ce simtea atunci la inceput si ca nu-mi poate promite nimic pentru viitor. Am ramas langa el, in speranta ca voi reusi sa-i recastig dragostea. In mare parte am reusit intr-un timp relativ scurt. M-am mutat cu el in Targoviste, si lucram la el ca vanzatoare. Am avut destule perioade in care eram certati intr-o jumatate de an. M-am mutat in alta patre in gazda si aveam perioade can eram impreuna si periade cand i se punea pata si spunea ca nu mai vrea, si ca i-ar place sa ramanem doar amici. Numai ca eu nu ma puteam multumi cu asta. Anul trecut, in februarie sa-a mutat cu chirie singur, si mi-a zis sa ma mut cu el si participam amandoi la cheltuieli. Asa a fost cam o luna, dupa care am ramas impreuna. Pe la inceputul lui iunie am ramas insarcinata. I-am spus, si a decis sa facem cununia civila. A inceput sa fie mai atent cu mine, si dupa ce am nascut mi-a spus pentru prima data ca ma iubeste. In primele zile cand am venit acasa cu Radu, era un sot exceptional. Spala vasele, ma ajuta sa fac mancare, statea cu Radu sa ma pot odihni, etc. Dar a tinut doar cateva zile. Acum imi spune ca si el munceste sa aduca bani in casa, ca vine obosit si nu mai are timp, ca simte nevoia sa se relaxeze la un film. Nici macar nu-si mai incalzeste singur mancarea. L-am rugat aseara sa stea cu Radu sa fac si eu curat in casa. Mi-a zis ca ce atata curatenie.
Am obosit. L-a invatat in brate, si eu suport consecintele, adica tre sa stau toata ziuna cu el in brate, si nu pot pleca nici 15 minute de langa el. Nu mai am timp de absolut nimic. Suntem in perioada colicilor, si nu doarme mai mult de o jumatae de ora continuu, iar noptea se foieste tot timpul. Si uite asa am momente in care simt ca cedez. Atunci ma uit la Radu, si imi dau seama ce trebuie sa lupt sa rezist, pentru ca trebuie sa-mi cresc copilul.


Pai eu abia ma descurc singura cu unul, dar sa mai am si un bebe mic, si cu copil de 2 ani langa care trebuie sa stai tot timpul.
)sa si le puna la loc! Apoi urma zile cand nu faceam de mancare, daca iti e foame iti faci si tot de astea. Nu pot sa zic ca am obtinut ceea ce am vrut, pt. ca relatia s-a racit exagerat de mult( cel putin din punctul meu de vedere, care vedeam in el un sprijin, un ajutor si nu am decat unul care...are mult de lucru la servici si e vesnic prea obosit). Si la noi a inceput sa se puna problema unui al doilea copil, dar i-am spus: eu il tin in burtica, il nasc, dar de acolo in colo e treaba ta ce faci cu el!" Stiu ca suna urat, dar nici usor nu e cu un copil si daca nu e intelegere in familie... nu are nici un rost!

