Jurnalul meu - Rica
De multe ori am stat si m-am gandit daca sa imi fac sau nu un jurnal. Ce ma impiedica? Nu stiu cu certitudine. Poate teama de a ma descrie, poate dezamagirea ca nu voi fi inteleasa totdeauna si tot incercand sa ma fac inteleasa sa nu devin plictisitoare, poate ca am chef sa scriu in jurnal si sa nu imi raspunda nimeni, poate ca ma satur uneori de forum...Dar uite ca imi fac totusi jurnal. De ce? Fiindca atunci cand ma plictisesc si sunt trista voi ma binedispuneti, fiindca simt nevoia sa ma descarc cuiva (nu plantei din ghiveci) atunci cand sunt obosita sau nervoasa, fiindca vreau sa am cui sa impartasesc gandurile mele, sau pur si simplu sa stau si sa palavragesc cu voi vrute si nevrute!
Ar trebui sa spun cateva cuvinte despre mine.
Cum as vrea sa fiu? Mi-ar placea sa fiu o femeie fina si rasata, de genul celor cu sange albastru. O femeie care nu se enerveaza niciodata, care isi domina afectele. Mi-ar placea sa fiu buna prin natura mea.
In schimb eu sunt o femeie obisnuita, care se enerveaza, care oboseste uneori, care nu e mereu optimista. Sunt buna pentru ca imi impun si ma educ sa fiu buna.
Sunt oameni care reusesc sa scoata tot raul din mine, care ma determina sa ii jignesc sau sa ii ironizez si apoi regret ca am facut asta.
Am facut lucruri de care nu sunt mandra si pe care am incercat sa le remediez atat cat s-a putut, inca mai fac greseli si ma lupt sa fiu mai buna.
Nu imi place mediocritatea, duplicitatea, lasitatea...
Despre mine atat deocamdata. Nu sunt foarte multumita de ce am scris, dar e bine si asa. Ma concentrez greu avand in vedere ca fata mea trage de mine la modul propriu in acest moment!
Ar trebui sa spun cateva cuvinte despre mine.
Cum as vrea sa fiu? Mi-ar placea sa fiu o femeie fina si rasata, de genul celor cu sange albastru. O femeie care nu se enerveaza niciodata, care isi domina afectele. Mi-ar placea sa fiu buna prin natura mea.
In schimb eu sunt o femeie obisnuita, care se enerveaza, care oboseste uneori, care nu e mereu optimista. Sunt buna pentru ca imi impun si ma educ sa fiu buna.
Sunt oameni care reusesc sa scoata tot raul din mine, care ma determina sa ii jignesc sau sa ii ironizez si apoi regret ca am facut asta.
Am facut lucruri de care nu sunt mandra si pe care am incercat sa le remediez atat cat s-a putut, inca mai fac greseli si ma lupt sa fiu mai buna.
Nu imi place mediocritatea, duplicitatea, lasitatea...
Despre mine atat deocamdata. Nu sunt foarte multumita de ce am scris, dar e bine si asa. Ma concentrez greu avand in vedere ca fata mea trage de mine la modul propriu in acest moment!
). Despre ce e vorba? Despre familii cu copii problema (rasfatati!!), care nu mai fac fata si apeleaza la psiholog (supere nanny). Acest psiholog sta ca observator in casa cu pricina 3 zile, apoi actioneaza (sfaturi, regulament, etc) alte 3 zile, pleaca din familie pt 2 zile (?) instruind parintii cum sa se poarte cu odraslele lor in acest timp si apoi revine sa vada cum s-au descurcat in lipsa ei.