Forum CopilulMeu

Poate ca evolutia fiecaruia e sinusoidala sau sincopata, dar mie mi se pare cel mai relevant sa sugerez cu o culoare o anumita stare sufleteasca. E ceva asemanator cu pictorul care reda ceea ce simte pictand. Da! Spun asta pentru ca uneori vad rosu in fata ochilor din cauza nervilor sau negru cand aud o veste ca aceea pe care am primit-o cu ceva vreme in urma cand am aflat de moartea baiatului de 18 ani a unui fost coleg de servici. Ca sa nu mai vorbim ca acum cateva zile am cazut pe strada si am vazut stele verzi. Toate astea nu ar fi nimic in comparatie cu starile sufletesti pe care le am de la o vreme. Poate ca viata mea s-a schimbat radical odata cu aparitia lui Piscotel si cu siguranta este asa, dar nu stiu ce se intampla cu relatia de cuplu. Are tot mai mult de suferit... Nu inteleg! Desi fiecare dintre noi e focalizat pe cel mic, totusi eu nu uit ca am langa mine un om care are aceeasi nevoie ca si mine de intelegere, afectiune, sinceritate si iubire. Nu uit insa ca dragostea trece si prin stomac si ma gandesc si la slabiciunile jumatatii mele pentru partea culinara a vietii. si ii fac cate o surpriza o data la cateva zile. Cu toate astea simt o raceala imensa din partea lui. E adevarat munceste mult, de dimineata pana seara si ne vedem foarte putin seara, cand facem baita si apoi dupa ce papa si adoarme Praslea, cand de cele mai multe ori adoarme si el. Dimineata e senin in inima mea, iar nuantele bleului de la deschis pana la inchis dau in rosu si galben cand se trezeste "comoara" mea. Ne petrecem ziua amandoi vorbind, zambind, cantand, dansand, plimbandu-ne, papand (nu in ultimul rand), dormind. Seara insa as vrea sa mai vorbesc cu EL, sa-l simt aproape, dar nu e asa. Poate ca gresesc undeva, nu stiu. As vrea sa nu sufere nimeni, nici eu si nici el. Nu stiu ce sa fac...

Marie, la inceput e putin mai greu! Intervine nevoia de a fi mult mai iubita, mai bagata in seama, ca de obicei! Plus ca , nu-mi venea sa cred, dar intervine si gelozia! Daaaaa...sotul devine putin gelos, din cauza copilului, nu pe copil, ci pe tine! isi da seama ca iubirea ta se imparte acum in doua, nu mai este el "centru universului tau, atentia ta este indreptata spre copil, grija de a fi o mama buna, lipsa de experienta te face sa fii aproape tot timpul stresata si daca nu poti depasi momentul, te poti duce la vale! Un lucru sa nu uiti: comunicarea este cea mai importanta! Vorbeste cu partenerul tau de viata, incearca sa-i spui ceea ce te doare, ei nu au de unde sa ghiceasca, iar noi mamicile "fierbem in suc propriu", si ei uneori nici nu-si dau seama!

Draga Lumy, stiu ca ai dreptate. Problema pleaca de la comunicare si in plus asta era si inainte sa apara . El are un alt temperament, e un pic mai inchis in el si in diverse randuri i-am spus deschis ca vreau sa-mi spuna despre framantarile lui. Am avut curajul sa-i spun ca am nevoie de el, de prezenta lui, de mangaiere de sinceritate. Am crezut ca a inteles, pentru ca timp de cateva zile era totul o.k., apoi revenea la vechea stare, de parca uita ce vorbisem. Ceea ce ma supara insa si mai mult e faptul ca atunci cand are ceva pe suflet se duce la "mamica". Ma simt data la o parte si-mi vine atunci sa-l intreb de ce nu a ramas sa traiasca cu mama. Vreau sa spun ca nu am nimic cu soacra mea, pe care o respect si o apreciez, dar ma deranjeaza atitudinea lui si ma astept din partea ei sa-i spuna: "Du-te si vorbeste cu sotia ta!" Nu stiu de ce nu o face...
Uite ... nu stiu daca e bine, dar simt nevoia sa ma descarc, altfel urlu. Asa cum spuneam, munceste de dimineata pana seara, si chiar si sambata, dar numai pana la ora 1-2 p.m. Sambata asta a venit pe la 3, duminica a fost liber si luni la fel pentru ca a fost ziua navalistului. M-am bucurat ca va fi luni acasa mai ales ca luni era Sfanta Maria, care a fost aleasa patroana spirituala a casei la cununie. Am sperat ca va fi ceva intim, numai noi si Piscotelul. Duminica chiar a venit cu propunerea sa mergem a doua zi la malul Dunarii sa vedem cum va fi de Ziua Marinei Romane. Sincer m-am bucurat, mai ales ca propunerea venea din partea lui. Numai ca ... luni dimineata s-a trezit si mi-a spus ca trebuie sa se duca sa rezolve o problema cu o piesa pentru un calculator, asa ca ... a plecat pe la 10:30 de acasa urmand credeam eu sa se intoarca in maxim o ora, ca sa plecam asa cum planificasem. Ne-am pregatit eu si cel micut asteptand sa vina, dar degeaba... La 12, ora cand era ceremonia de la malul Dunarii m-am gandit sa-l sun pe telefonul mobil. Imi raspunde si imi spune ca nu mai mergem nicaieri ca are alta treaba. Am simtit ca explodez. Nu era prima oara cand se intampla asta. Am luat copilul si am iesit la plimbare. Ne-am plimbat ceva vreme, dupa care am mers la parintii mei. Am ramas acolo pana spre seara, ca doar luasem provizii de papica cu noi. Simteam ca nu pot sa-l privesc. Ce gandisem, ce sperasem si ce a fost... Intotdeauna se intampla asa, in viata? Intre ceea ce este si ceea ce-ti doresti e o mare diferenta? De ce constatam la un moment dat ca omul de langa noi nu e cel de care ne-am indragostit, mai ales ca nu m-am casatorit dintr-o iubire fulgeratoare ci dupa ani de cunoastere si chiar dupa unul de convietuire in comun? Iubim o imagine falsa a unui om. Cand iubim, iubim himere sau oamenii se schimba in rau pe masura ce imbatranesc? Ne cunoastem de 12 ani, de 6 ani suntem impreuna iar de 2 ani traim alaturi, in aceeasi casa, iar de 1 an oficial si religios. De ce am senzatia ca il cunosc din ce in ce mai putin? As vrea sa-l simt aliatul si jumatatea mea si ... nu prea e asa. Ma simt dezamagita, desi stiu ca ma iubeste... Ciudat mod de a o face, nu?

Eu cred ca doar treci printr-o perioada mai proasta si gandesti prea negativist! Situatii de genul celor descrise de tine se mai intampla...Nu ii iau apararea, numai ca te duci cu gandul prea departe! In sensul rau! Sunt total de acord cu tine la faza ca se duce la mama! Asta ma enerveaza infiorator! Am patit si eu sa descopar ca sotul meu planuia ceva despre care vorbise cu ma-sa si cu mine nu! Evident ca mi-au sarit toti dracii si i-am spus!Precizez ca ceea ce vroiau ei sa faca era de bine! Dar le-am spus la amandoi in fatza (eram toti trei in camera)! Frumos ce faceti ok, dar data viitoare vreau sa stiu si eu! Au incercat s-o dea la misto ca trebuie sa le stiu eu pe toate, dar cand mi-au vazut fatza si-au dat seama ca nu glumesc! Plus ca lui mami ii place sa mai stea si el cu baietelul din cand in cand, vorba aia, acum il vede asa rar....
Concluzia mea dupa ce am deviat putin: nu te grabi sa te indoiesti de dragostea lui....Vorbiti mai mult, spune-i deschis ce te deranjeaza, nu lasa lucruri nespuse pentru ca se agraveaza...si ajungi de la niste tampenii sa creezi o stare de tensiune urata..! Mai scrie-ne!

Problema e ca de fiecare data cea care vorbeste si spune ce gandeste si simte sunt doar eu. Cel care trage concluziile (in sinea lui) este el. Astept mereu sa vorbeasca si nu o face. Asteapta mereu sa fac eu primul pas. Si ... la drept vorbind l-am tot facut, dar incep sa ma cam satur. Intotdeauna ei, barbatii sunt cei care muncesc mult, sunt obositi, au probleme, dar noi. Eu nu stau de dimineata pana seara acasa cu micutul, spaland, calcand, facand smotru in toata casa, mancare, piata si toate alea? Asta nu se vede? E de la sine inteles? De ce? Singura compensatie ar fi un gest, o vorba. N-am mai primit o floare de la el de la maternitate si stie dragostea mea pentru ele. E atat de greu? Costa atat de mult? De ce crezi Lili ca sunt prea aspra? Nu obisnuiesc sa trag concluzii pripite, mai ales ca am o rabdare proverbiala pentru unii ...
____________________________________

N-am zis ca esti aspra...ci doar sa nu te grabesti! Iti inteleg "revolta", multe dintre noi o simt la un moment dat! Dar asa e o casnicie, si cu bune si cu rele! Trebuie muuuuulta rabdare si intelegere din partea ambilor parteneri! Eu una l-as lua o data (daca as fi in locul tau) deoparte, l-as tintui intr-un fotoliu si i-as spune cat se poate de direct tot ce-mi sta pe suflet! L-as pune eventual sa faca o experienta, sa stea el o zi acasa si sa faca tot ce faci tu: spalat, calcat, mancare, plimbat bebe, hranit bebe, adormit bebe, etc, etc.! Sa poata judeca in cunostinta de cauza! I-as spune clar ca imi doresc flori, ca vreau sa fiu si iubita lui nu doar mama copilului lui! Si tot asa! Ca sa nu se acumuleze tensiuni, eu zic ca asta e singura solutie sa-i trantesti o data in fatza tot ce ai pe suflet! Eventual sa simulezi o "revolta"! Adica ii spui clar: eu plec doua zile la mama, la munte, la...nu stiu oriunde! Asta daca nu vrei sa innebunesc! Nu neaparat ca ai face-o, dar asa ca idee! Sa incerce si el sa vada ce simte la o asemenea "veste"! Nu stiu cat am fost de coerenta, dar am vrut sa-ti spun multe si repede!

Of, of, of... Ca de obicei ma faci sa plang, Rose! Esti asa dulce si...monstruletul ala de barbata-tu asa de rau!

sunt de acord totusi cu fetele. Dupa aparitia unui copil, se modifica TOTUL. Cand zic "modifica" se poate chiar citi "da cu fundul in sus".

si mie mi s-a intamplat si daca stau sa ma gandesc bine, imi amintesc ca ma gandeam la divort din ce in ce mai des. Acum esti "alta" esti "altfel".Si tu dar si el. Io zic sa-i dai pace nitel, chiar daca asta inseamna un pic de rosu cu negru si cu multe, multe stele verzi... Sa fie asa, ceva, un fel de "standby".Nu-l provoca la discutii, nu tacani la cap, mai lasa-l si la mama lui(tu pe Piscotel o sa-l pierzi de tot cand s-o insura?!!)mai lasa-l putin sa se "acomodeze" cu noua situatie . Zic eu.

Te pup!

P.S. Ce zodie e barbata-tu, dar tu?!

Uite Marie, ai doua sfaturi total opuse! Eu zic: tranteste-l in fotoliu si zi-i tot ce ai pe suflet, Nina zice: Nu-l mai tacani la cap! Tu alegi ce varianta se potriveste mai bine cuplului vostru! Oricum, stai linistita, sunt sigura ca nu e dracu' asa negru cum pare!! Tre' sa aiba el si putin gri....

...si putin mov, te rooog!

Lili are dreptate! Si eu o luasem razna, imediat dupa nastere! Simteam ca nu mai pot! Solutia a fost urmatoarea: intr-o zi m-am dus si i-am spus:" Mami in greva!". Si l-am lasat in ziua respectiva sa faca tot , iar eu stateam tolanita si ma uitam la tv! Vreau sa spun ca seara ii povestea lui frate-sau cat e de greu si cat efort depunem noi pentru a le face pe toate! Blablabla....