Forum CopilulMeu

Stiti de cate ori am auzit expresia asta :"Lasa ca te descurci tu!" ?Mai intai de la parintii mei, apoi de la sot, de la sefi etc.
Toata lumea din jur are asa o incredere in mine ca sunt capabila si ca ma descurc, incat nu ma mai ajuta nimeni. Nu mi s-a intamplat vreodata sa ma intrebe cineva: Poti sa faci asta? Ai nevoie de ajutor?
Recunosc ca dau impresia ca nu ma depasesc problemele si situatiile si probabil ca intr-o anumita masura este adevarat. Sunt activa, energica, descurcareata, curajoasa, bine organizata etc. ( si laudaroasa!!). Nu cedez, nu fac depresii si mai ales. nu abandonez si nu ma vait.

OK!! Dar totusi!!! Cand ii vad pe toti din familie ce linistiti sunt si cum se bazeaza neconditionat pe mine, mooor! Ei sunt foarte linistiti. Orice problema ar fi ei considera ca am eu grija si o rezolv.

Mama e cea mai de groaza. Se asteapta sa o linistesc, sa o incurajez si sa ii spun mereu ca totul e OK ca sa fie ea linistita. si cand are cate o mica problemuta sa am mereu o solutie rapida de parca alta treaba n-as avea!! Nu e pisaloaga dar simt eu ca se bazeaza pe mine.

Ca sa nu mai vorbesc de sotu'. In mod normal, el, barbatul ar trebui sa fie stalpul casei, sa se sprijine femeia fragila. Da.... siguuur ca da. Adica, vezi sa nu? Nu vreau sa faca el ceva in locul meu, dar parca cateodata simt nevoia "sa simt" ca ma pot baza pe altcineva, nu ca toti asteapta sa fiu ceva "mai tare".

La mine se intampla ACELASI LUCRU. Eu treb sa hotarasc mereu, sa am initiativa, sa conduc, sa cer...e STRESANT, ai impresia ca tot globul pamantesc asteapta ca tu sa hotarasti pt ei.
Pe tine nu te deranjeaza uneori asta?
De ex, unde mergem sambata, in concediu, in vizita, eu treb sa fac liste, sa tin cont de tot ce au nevoie adultii, copii, etc.....MOR

Alovel, nu crezi ca tu esti cea care i-ai obisnuit pe cei din jur ca tu faci totul, ca tu stii totul, ca nu ai nevoie de ei? Oamenii simt nevoia sa ajute pe unul care spune ca are nevoie nu pe unul care nu are nevoie sa nu cumva sa se trezeasca ca ii spui: "ti-a cerut cineva ajutorul?"

Ba da, DanaG ai dreptate.

Multumesc pentru intelegere.

Eu am o "cunostinta' care e foarte orgolioasa. Daca la un moment dat scapa ca ar avea nevoie de ceva (desi nu imi zice direct) sar s-o ajut. Dupa ce o ajut nu am pretentia sa-mi multumeasca ..... dar ea spune: "Sa stii ca m-as fi descurcat si singura." Dar eu stiu ca s-ar fi descurcat foarte greu singura. Orgoliul asta......

Alovel , vrei sa spui ca nu te simti bine cand vezi ca toata lumea are incredere in tine ? Si probabil ca nu-i dezamagesti niciodata ? Banuiesc ca pocneste inima in tine de bucurie .Iar legat de faptul ca nu te ajuta nimeni mi-as permite sa te intreb : Ai cerut ajutorul si nu ti-a fost oferit ? Cred ca totul e sa sti sa ceri , cred ca e imposibil sa nu ti-l ofere cineva.

Asa este: nu cer ajutorul altora ba chiar mi se intampla sa refuz ajutorul cuiva. Dar in general nu al celor foarte apropiati.
Si este adevarat si ca ma simt bine ca nu depind de altii. Probabil ca este orgoliul.
Realizez ca situatia pleaca de la felul meu de a fi.

Dar, am momente (mai ales de cand cu copiii) in care as vrea sa stiu ca pot conta pe altcineva. Cred ca le-am dat impresia ca nu ma poate atinge nimic, ca eu nu am indoieli si momente de cumpana. Si nu poate fi chiar asa!
Si ce nu-mi place e atitudinea asta a lor de perfecta liniste si lipsa de grija. Si cand apare ceva - Top! la mine.

Pitiiiiiic, multumesc mult pentru vorbele frumoase!

Eu una ,Alovel, nu-ti pot ura decat multa putere in continuare si intr-un fel te inteleg pt ca nici la mine nu este situatia cu mult mai alfel . Apropo de ce vb noi mai devreme , nici mie nu imi convine ca stau cu ai mei , am avut foarte multe mom. cand am vrut sa plec din casa dar sunt multe alte chestii care mau oprit si ma vor opri orice as face eu. Nici eu nu prea stiu sa cer ajutorul mi se ofera atunci cand vad ca sunt eu epuizata. Dar eu de fiecare data imi spun ca Andu mai are putin si se face baiat mare si asta e.....