Forum CopilulMeu

Buna, fetelor.
Numele meu e Carmen si am un baietel de 2 ani. As vrea sa intreb si eu daca cineva a trecut prin momente de nervozitate maricica. Ma supar si apoi ma simt vinovata de tot ce zic si ce fac. Imi este foarte greu si nu stiu ce sa fac. Ajutati-ma, daca puteti? Cateodata cred ca ma enervez destul de repede.[/url:2880vp98]

Bine ai venit in gasca noastra Carmen, sa iti creasca baiatul sa te bucuri de el.
Acum sa iti raspund la intrebare : depinde de situatie. daca esti singura care ramane cu copilul, sotul munceste mult, nu prea iesi din casa din cauza timpului e de inteles, toti acesti factori duc la stres, nervozitate si implicit tipete la copil.
Si eu trec prin asta acum. Inainte cand aveam bunicii langa mine si munceam mult , eram mama de ocazie eram foarte relaxata, indolenta chiar, nu stiu sa fii avut vreo discutie in familie. Dar de cand sunt singura cu fetele (fac un an in curand, in tara straina , cu un sot care munceste mult si uneori si sambata si duminica sunt mai irascibila). Daca nu ai nici un ajutor si nu iesi in lume , nu te intalnesti cu prietenii, mai exact nu te rupi un pic de viata de zi cu zi, rutina, etc, toate astea cresc factorul de stres si implicit nervozitate.
Acum astept sa be scrii mai multe despre tine.

Bine ai venit Carmen! Hai sa incercam sa facem o diferenta! Te enervezi tu pe tine sau pe altii ori te enervezi pe copil? Ca asa si eu sunt momente cand ma umflu de draci dar incerc sa nu ma simta copilul, si mai ales, sa nu ma enervez pe ea! Dar momente de nervozitate excesiva am slava Domnului!

Va multumesc mult fetelor pentru parerile voastre si am ajuns sa cred ca nu sunt singura in situatia asta. Si cred ca este bine sa mai vorbesti cu cineva pentru ca iti dai seama ca toti au probleme la fel ca tine. Si eu cred ca lipsa unei activitati ( nu ca a sta cu copilul nu ar fi o activitate destul de importanta) si neiesitul din casa, decat in fata blocului, ma face sa ma simt prost si sa ma enervez. Stiti, am facut scoala de soferi si vineri pe 8 am examen. M-am simtit foarte bine cat timp am fost la scoala. Mai ieseam din casa, ma mai aranjam si eu nitel, ca asa unde sa te aranjezi. Te simti placut cand mai te intalnesti cu alta lume decat sa treci prin rutina zilnica, nu? Multumesc si as vrea sa mai vorbim.

Bine ai venit, Carmen! Fii sigura ca nu esti singura care treci prin astfel de trairi.. Important sa le constientizezi si sa le diminuezi ca intensitate. Cand simti ca vine "momentul" lasa totul asa cum e si mergi in alta camera si gandeste-te la altceva, nu mai vorbi cateva minute... impune-ti sa taci si analizeaza inca o data situatia: oare e chiar atat de important sa-ti spui parerea in acel moment... Copiii pot fi derutati in astfel de momente: oare chiar ma iubeste? Atunci de ce se comporta asa? Ei nu stiu ce sunt aia nervi.... Eu incerc sa ma controlez (in ultimul timp). de cand am citit ca , copiii pot fi marcati de astfel de manifestari. Imi permit o gluma : numara pana la 20 si vezi daca poti sa taci atata timp. Crede-ma ca nu ma pot controla mereu. Dar incerc cu disperare.

Fetelor, buna. Va rog spuneti-mi si mie ce sa fac sa pot slabi. Sunt tare suparata din cauza asta. Am incercat o groaza de regimuri. Nu mai stiu ce sa fac. Datorita faptului ca stau in casa si nu ma duc la serviciu, inca, imi este foame mai tot timpul. Ar trebui sa dau jos vreo 15 kg. Voi cum faceti?

Ma simt tare urata si ma simt prost fata de sotul meu. El niciodata nu mi-a zis nimic de genul ca sunt prea grasa sau ca ar trebui sa slabesc, dar eu nu ma simt bine. Sunt iritata si ma afecteaza kilogramele in plus. Stiu ca e normal, dar cum sa scap de ele? Sau cum sa ma obisnuiesc cu ele, daca nu pot sa scap?

Ce mai faceti fetelor cu nervii? Eu tot la fel de prost stau. Am aflat ca multe femei stau prost cu nervii, nu sunt singura. Sunt constienta de acest fapt, dar ce bine ar fi daca ar exista o solutie ca sa dispara pentru totdeauna stresul si problemele si nervii...............

Stit de fapt care e problema mea, sau mai bine zis una din probleme? De multe ori ma simt vinovata si nu mai suport acest sentiment de vinovatie. Nu intru foarte des pe site, pentru ca nu am timp, dar va spun si eu voua, pentru ca nu am cui sa spun, nu am pe nimeni aproape de mine. Ce aiurea suna. Cu toate astrea sotul meu e mereu aproape de mine. Dar e bine sa auzi si alte femei, alte pareri, alte dezvaluiri din viata oamenilor deoarece iti dai seama ca esti un om normal cu probleme ca ale tuturor oamenilor. Numai ca uneori e foarte greu sa intelegi asta. O prietena de-a mea spunea ca deseori are impresia ca nu e ca toti oamenii.

V-ati simtit vreodata singure si nemaistiind ce sa faceti? Daca da, atunci spuneti-mi si mie cum ati reusit sa treceti peste toate, va rog frumos. As vrea sa va spun mai multe, dar imi este rusine sa nu va faceti cine stie ce pareri despre mine. Stiti oamenilor le e greu uneori sa vorbeasca despre ei, chiar daca nu recunosc.