Forum CopilulMeu

N-am sa scriu aici despre marea mea dragoste si cum a inceput ea...voi scrie despre razboiul pe care-l duc cu soacra-mea de 20 de ani incoace.
Rezis,rezist, dar cateodata cedez si ma umflu de plans si ma simt neputincioasa...oare cum de-a pus femeia asta stapanire pe mine,eu puternica si razbatatoare...am plecat de la 16 in lume,m-am descurcat singura,am stat la camin,am terminat scoala,am muncit mai apoi,am stat cu chirie,l-am cunoscut pe el,marea mea dragoste ca mai apoi sa-mi devina sot,suflet pereche...
Ne-am cunoscut si-am stiut ca suntem facuti unul pentru celalalt,lucru de netagaduit si azi!Dar,de ce trebuie sa existe intotdeauna un dar?
Era foarte tanara pe-atunci 44 de ani,cam cat voi avea eu peste 5 ani...foarte tepoasa si coconoasa,o tipa plina de ea.Tin minte ca ne-a aliniat pe-amandoi si ne-a pus in vedere, fara sa ne pofteasca in casa, sa luam loc, ca ne-am luat sa ne fie de bine, nu maine poimaine sa ne despartim si sa-i facem de rusine!Noi tacuti si prea indragostiti ca sa vedem partea neagra a lucrurilor nici macar nu ne-a deranjat atitudinea ei.Acum privind in urma, mi se pare atat de hidoasa intamplarea...
Voi continua...

of,poate nici nu trebuia sa deschid discutia,am gresit si titlul...n-am stiut niciodata sa descriu prea bine starile prin care trec...si sunt dispusa sa iert,iar si iar...

hai mai Nicole dai bice...nu la soacra... la scris...mie imi place sa va citesc pe toate...va admir pe cele care puteti scrie deschis despre voi....si de ce nu imi place si titlul .........cu toate ca m-am gandit la altceva.....

E suuuuuuuuuuuuuuuuuuuuper titlul! Mie-mi place!!!! Te asteptam sa scrii; fa-ti timp....si eu am abandonat jurnalulmeu, daril reiau dupa ce pleaca pt ca acapareaza laptopul acum si n-am loc de el....

In alta ordine de idei, pe marginea subiectului soacre e mult dediscutat...stiu ca ne fac viata amara, e bine cand le putem 'elimina' din viata noastra!

Mult succes la jurnal , nu-l abandona,iti va face bine sa scrii

Multumesc frumos Mirela si Bibi

Cand am deschis jurnnalul eram atat de deprimata si sincer,asteptam ca fetele sa sara si sa ma incurajeze...Dar cine sunt eu oare sa pretind asta?O straina!
Desi am scris adminilor sa stearga topicul voi scrie in continuare(incurajata de fete),pentru mine,poate asa voi reusi sa sa vad ce fac bine si ce nu,poate-mi voi vedea si eu greselile mai bine si voi sti cum sa actionez pe mai departe!E tare greu sa tragi linie dupa 20 de ani si sa te afli in aceeasi situatie,inferioara,asa ma simt,parca nimic nu s-a schimbat in anii astia...:((
......

Singurul lucru bun pe care-l poti face, pentru tine si cei dragi, e sa uiti ce-a fost, sa ierti si sa treci cu vederea...sa nu te lasi tulburata si afectata, sa-ti vezi de viata, inainte, fara a privi malitios...nimeni nu e perfect, fiecare avem defecte, important e sa stim sa traim cu noi insine! E cel mai important sa gasesti calea de mijloc, aceea de a nu te lasa condusa si afectata, de a-ti mentine calmul si linistea in familia ta!
Locuiti impreuna, esti dependenta financiar de ea, sotul te obliga la vizite nedorite?...se da cu presupusul?...las-o, mama, sa zica ca ea, tu fa ce stii ca e bine!...fii smechera!

De ce trebuie sa existe intotdeauna un "dar"?!...ca decat altul, mai bine asta!

Multumesc Jo!Chiar azi, mi-am propus sa ma bucur de ce am mai frumos:COPIII
Ii privesc pe geamul de la bucatarie,Adre asezata pe bordura de la pivnita citeste,are chef de lectura azi,e melancolica...s-o fi certat cu Dragos,n-o intreb,oricum nu-mi va zice nimic...
Citeste dar ii atenta si la ce face David...ii raspunde mecanic si ii spune ca nu e voie sa faca aia sau ailalta...ce frumosi sunt si ce zi frumoasa,imi zic in gand!Ma trezeste din visare clocotul oalei cu ciorba...

Da,locuim impreuna,financiar nu depindem de ei, dar ne-ajuta nimic de zis!Am sa-ncerc sa nu ma mai las afectata de orice intamplare,voi face cum am facut si pana acum compromis dupa compromis,de dragul sotului,de dragul copiilor...
Imi vine sa rad...ma intreaba David ieri:"Ce este compomis(compromis)!",ce sa-i raspunzi unui copil de 2 ani si 7 luni?Probabil a auzit pe undeva si-i ramasese in minte...am ras si i-am zis:Ceea ce fac eu ca s-o suport pe mamaia! Andreea s-a prins de figura si a ras si ea.

Eu , de fapt eu si sotul am depins financiar de soacra timp de doua luni.... doua luni care m-au costat f mult.... de atunci mi-am zis - gata!!! NEVER! Eu am eliminat-o treptat din viata noastra,asa cum m-am priceput eu; existaniste bariere peste care n-are voie sa treaca. Plus de asta, eu nu m-aiaplec urechea la prostiile pe care le debiteaza.... Daca estinevoita sa apelezi la ea, fa-o pt copii!

Mirela,la noi lucrurile sunt un pic mai complicate...locuim impreuna si asta de 20 de ani,de foarte mult timp,e normal ca relatia dintre noi sa se fi erodat si sa iasa scantei uneori,s-o scot din viata mea nici vorba!Sotul meu este singur la parinti si de cand ne-am casatorit toate economiile le-am investit in casa,niciodata nu s-a pus problema sa ne mutam,desi cred, ca daca am fi facut-o la timpul potrivit altfel stateau lucrurile astazi.Am pornit pe picior gresit de la inceput,nu m-a placut si nu m-a vrut sub nicio forma,in primul rand pentru ca sunt moldoveanca si in al doilea pentru ca sunt fata de la tara si saraca pe deasupra... a facut tot posibilul sa ma scoata din viata lor,mi-a facut viata atat de amara ca si acum mai simt gustul acela...
Cand intr-un final a renuntat(daca a facut-o vreodata)sau i s-a parut ca nu ma dau batuta cu una cu doua si s-a resemnat, am facut nunta si apoi investitii la greu pentru casa.La toata lumea spunea ca ne-ajuta, ca doar noua ne ramane totul,dar cu ce pret?! Ca vor iesi la pensie si ca se vor retrage la tara...a iesit de 8 ani la pensie, iar dupa ce a venit David pe lume a zis ca mai sta inca vreo 6-7 pana merge la scoala,ca doar avem nevoie de ajutor,asta fara sa i-o fi cerut-o cineva si fara macar sa intrebe daca intr-adevar avem nevoie de ea...
Voi reveni...