Forum CopilulMeu

Ieri m-am trezit cu o durere de cap...! Am visat ca fiica-mea se izbise cu capul de un perete si avea tot capul vanat si tumefiat, iar eu incercam sa sun la 112 si nu reuseam si nici pe sotul meu nu-l gaseam. Dintr-o data a aparut taica-meu, care a murit luna trecuta, strigand disperat de la distanta daca ma poate ajuta cu ceva. Mi-am luat copilul in brate si fugeam de nebuna pe strazi dupa o ambulanta si, in acelasi timp, dadeam declaratie unui medic despre cum s-au petrecut lucrurile.
M-am trezit buimaca. Ioana tocmai s-a trezit si ea. Pare in forma mai buna, tinand cont ca de sambata are o viroza urata. Sar din pat sa ma imbrac rapid - am programare la maternitate. Nu mai am bona, asa ca o astept pe bunica-mea sa vina sa stea cu fata. Nu prea reusesc sa-mi fac toaleta, ca vrea Ioana - pishu, spalat pe dinti, laptic..... Apare bunica-mea - Ioana incepe sa urle - "Nu pleaca mica!!!" Incerc sa ma adun si fug pe usa - pana la urma se va calma.
Ajung la maternitate cu speranta ca in 15 min rezolv. Dupa o ora si 15 min ies - din fericire, cu totul rezolvat (adica hartiile pentru un concediu medical), doar cu o amenintare de nastere prematura daca nu-mi bag mintile in cap si nu ma odihnesc. Fleacuri. Ma duc la un magazin din apropiere si ii iau Ioanei o jucarie incredibil de ieftina, cu pisici si o barca, pentru ca de cateva zile tot vorbeste despre barci. As face piata, dar ma simt cam rau si renunt. Am niste contractii al naibii de crancene. Ajung acasa si printe lacrimi si proteste, reusesc sa-i dau Ioanei siropelul - jumate pe jos, jumate in gurita...
Mi-e foame dar chiar nu sunt in stare sa fac altceva decat o omleta. Inca nu e amiaza. Ma apuc sa fac putina ordine in casa si sa spal niste rufe. Printre altele, mai strang si dupa Ioana care varsa pe jos apa, ceai, iaurt si tot ce-i cade in mana. Pe la 2 ma intind langa fata in pat s-o adorm si hotarasc ca nu mai misc un pai in casa. Veste buna - Ioana adoarme in 10 min. Stau si eu intinsa cu picioarele in sus - la urma urmei sunt gravida si sunt in concediu, am si eu dreptul la odihna.
E trecut de ora 3 si sotul nu mai vine - oare ce se intampla? Imi propun sa-l sun, dar ma abordeaza o amica pe net si uit La 4 si ceva apare in usa - cu ochiul umflat si vanat, "machiat" a la Liz Taylor. Incerc sa ma tin pe picioare. Dau pe gat un pahar cu apa in timp ce el imi explica ca astea sunt ricurile meseriei. Mai am putin si plang, dar ma abtin eroic. Pun masa, strang masa... Se trezeste fata - incerc sa-i fac tabieturile. Privesc optimista spre ora 18.15 - am programare la cosmetica, abia astept. La 18.00 fata incepe sa urle ca vrea afara, sotul ca sa o imbrac, eu ma uit disperata la ceas. In viteza le fac pe toate si ies pe usa insistand asupra faptului ca fata trebuie plimbata doar in masina, ca e bolnavioara, si fara aer conditionat.
Ies de la cosmetica - a fost rapid si ma simt super. Suna sotul - vino urgent acasa, fata se simte foarte rau. Ai chemat doctorul? Da. Cu burta in maini alerg spre casa. Fata - cu ochii injectati, cu mucii pana la genunchi, tusind ca un magarus. Bineinteles, nu a stat in masina, a plimbat-o pe jos prin oras. Sotul incepe sa tipe la mine ca e vina mea, de ce i-am trimis la plimbare, de ce i-am dat nu stiu ce sirop... Incerc sa ma abtin. Fata arde de febra si ma chinui sa-i bag siropelul pe gat. Vomita, se sperie, ma sperii si eu, doctorul (nashul fetei) nu mai vine... Telefon, apare. Fata il vede, stie ce urmeaza si, in ciuda jucariei pe care i-a adus-o, incepe sa urle. Toti trei incercam s-o convingem sa stea la consult. Mai de voie, mai de nevoie, se executa.
Verdictul - trecem pe antibiotic. Eu nu am voie sa stau in preajma ei, e periculos pentru sarcina, posibilitate de nastere prematura. Si cine sa stea cu ea daca nu eu!!??!
Ma sui in masina si ma duc sa cumpar antibiotic. E 9 seara, n-am mancat de la amiaza - ma opresc la cumparaturi - fructe, apa, paine si inghetata - merit.
Acasa pregatesc medicamentele pentru fata, in timp ca fac si niste bruschete cu ton si raspund la comenzile ei. Sotul - la computer. Tremur de oboseala si scap o felie de paine peste picioare - normal, cu ce era pus pe ea ... Fata urla ca nu-i plac desenele. Eu urlu la sot sa se deplaseze si el. El urla ca nu are pic de liniste in casa. Drept urmare, refuza si mancarea pe care o facusem. Imi inghit lacrimile si ma apuc sa-i dau Ioanei medicatia, in timp ce sotul sta intins comod la TV. Eu - pe jos, dupa Ioana, care plange ca nu vrea. Incerc sa mentin echilibrul precar al linguritei cu antibiotic si sa o si imobilizez in acelasi timp. Hmmm - mi-ar mai trebui vreo 2 maini. In cele din urma reusesc. Fata urla si vomita. Pe covor, pe patura, pe unde apuca. Sotul urla ca fac tampenii si din cauza mea vomita fata. Il amenint ca-i fac machiaj simetric daca nu ma ajuta. Incerc sa linistesc fata, care s-a cam speriat. Inca o tentativa esueaza. Sun doctorul - s-o las in pace, a doua zi sa-i faca intravenos. Incep sa plang. Sotul incearca sa ma consoleze ca nu e mare lucru - iei tu, femeie cu burta in maini, copilul bolnav, il duci in spital, stai cu el pe-acolo ceva timp, il tii in brate si-l imobilizezi in timp ce urla si se zbate si-ti da cu picioarele in burta si-i faci injectie- ce ai altceva de facut, doar esti in concediu?!?! Daca o privire ar putea ucide......... Pregatesc fata de culcare si, in cateva minute, mititica adoarme. Intre timp, s-au spalat si asternuturile si prosoapele murdarite de pat pe care - mare minune - sotul meu le intinde pe sarma.
E 11. Imi iau o inghetata si ma bag cu o revista pentru burtici in pat. In 15-20 de minute reusesc si eu sa ma relaxez putin. Sotul doarme in sufragerie, ca sa poata fata dormi cu mine. Ma ridic din pat sa duc ambalajul de la inghetata la gunoi, cu intentia sa-mi mai iau una, chiar daca ingrasa. Pe hol, intuneric bezna, sotul a stins toate becurile. Atenta sa nu ma impiedic de ceva, aud o voce langa umarul meu stang. Urlu si sar intr-o parte - sotul meu se plimba prin intuneric prin casa Incep sa plang speriata la culme - el se uita la mine, trage concluzia ca nu sunt normala, ma sfatuieste sa ma culc si se duce la culcare, lasandu-ma plangand pe hol.
Ma calmez in cele din urma si ma culc si eu, cu speranta ca maine va fi mai bine. Oare?!

prezent!
pe mine ma strigai?
si ca sa nu vin cu mana goala, vin cu sfaturi...ca la astea ne pricepem toti!
nu te mai chinui cu lingurita de antibiotic. incearca cu seringa care se da la nurofen (de ex). si ca sa nu vomite copilu', pregateste si o bucatica mica mica de cioco cu care sa-i distragi atentia si sa uite gustul de antibiotic. la noi functioneaza in ambele cazuri.
mai vin pe aici, dar tot asa...pe fuga...nici noi nu avem bona

Am incercat si cu seringa si tot nu merge. Cu jeleuri Haribo recompensa - degeaba...

Oare de ce ma regasesc si eu prin aceste ganduri? mai ales in zilele mele proaste...si doamne poate cine stie cate zile din astea voi mai avea?
Si eu ma intreb de multe ori,oare cate mai poate sa reziste omul...oare cand sistemul nervos face poccc!!!
De asta imi este frica....sa nu clachez nervos...in rest ne descurcam cumva.
Uneori as vrea sa mai fiu singura,fara sot ,fara copil...dar oare as fi fericita? sincer nu cred....stiu si aceea perioada cand vi acasa si nu te asteapta nimeni...eventual pisica sau catelul....si totusi prefer familia in locul singuratatii.....

Mihaela, e greu asa-i. Cred ca toate ne regasim mai mult sau mai putin in ceea ce ai scris tu. Visele, cosmarurile nu sunt altceva decat niste descarcari ale subconstientului. De ex. mie mi-e frica sa nu cumva sa scap copii din vedere , sa se duca la un geam , sa se urce si sa pice in gol. Datorita acestor temeri am avut si eu vreo 2 vise urate, monstruoase. Cred ca acum , fiind graviduta toate se accentueaza. Simti mai mult, le suporti mai greu. Din ce am vazut in mesajele tale esti o femeie puternica asa ca nu te lasa doborata. Si eu am zile din astea, chiar acum copiii mei , sunt iar raciti, Cezara are o infectie la picior , sunt rai, varsa tot, se musca, se trag de par iar eu simt ca vreau sa dispar. Asa macar pentru o ora, sa nu stiu de nimeni si nimic. Dar, nu putem face asta, copiii au nevoie de noi. Tu trebuie sa gandesti pozitiv si sa te pregatesti pentru momentele cand veti fi in patru. Totul se amplifica. Cel putin asa a fost in cazul meu. Daca atunci cand ai un copil poti sa te pui sa te odihnesti langa el, cand ai 2 situatia se schimba, unul doarme celalalt e treaz, unul e cuminte , celalalt are chef de harta si tot asa. Uneori e bine sa plangi, te descarci. Ai fost totala cu sotul pe intuneric. Mi te-am imaginat si am zambit. Si barbatii astia! Adeluta are dreptate, e cum e cu familie, copil ( copii) dar e sigur rau fara ei. Asa ca nu uita sa gandesti pozitiv, astfel vei atrage bine in jurul tau, iar acum si familia n-are decat sa-ti mai suporte mofturile , ca doar esti gravida. Ai grija de tine si nu te forta cu munca fizica, Puiul din burtica ta are nevoie si el de atentia ta.Pa si mai vorbim.

Mihaela,iti spun eu...se poate si mai rau(asta,asa,ca o incurajare ).
Ai grija de tine si de burtica,si pune sotul din dotare la treaba.

Pupici multi si insanatosire grabnica printesei.

PS:mi-a placut tare mult relatarea ta...parca as fi citit o tragi-comedie. Sper sa nu te superi.

Vreme nashpa... E a treia zi de cand stau in casa. Ma doare capul si sunt deprimata. Am o sila imensa de unii oameni - am avut eu ieri niste "confruntari". Nu ma simt gravida, ma simt grasa. Sunt nervoasa ca mi s-a blocat un cont de mail si nu reusesc sa-l mai accesez.
Ioana e mai bine, dupa ce i-am bagat cu forta medicamentele pe gura. Nu a mai facut febra, tuseste putin, nu-i mai curge nasul, se apropie de normal.
Vreau sa fac "ceva interesant" dar n-am energie. As iesi la o plimbare, dar sta sa ploua, plus ca Ioana n-are chef sa stea cu bunica-mea si n-as vrea s-o mai agit...
Abia astept sa ma duc luni la serviciu.

De azi am revenit la serviciu, gata cu concediul. Din nefericire, m-a prins si pe mine viroza si stau ca pe ace la birou. Noroc ca lumea nu "s-a prins" inca ca am revenit si e lejer. Am fost ieri la circ - sincera sa fiu, la circul pe care il am zilnic in casa, nu stiu pt ce a mai trebuit sa platesc bilete in alta parte Destul de slabut spectacolul...

deci de ce avea sotul tau ochiul vanat?
pune un filmuletz cu Ioana sa ne distram si noi cum vorbeste...E hazlie, nu?Abea astept un an jumate sa faca fiimea sa priceapa si ea ceva
barbatumeu zice ca ma sfideaza...Acu se joaca evident cu un stecher

Sotul meu avea ochiul vanat de la o interventie in forta... ma rog, treburi care tin de meseria lui.
Azi ma simt mai bine. Am cam tras chiulul la munca, am umblat brambura... Asta e. Pur si simplu nu mai rezist la serviciu cu fundul pe scaun. Mi-am propus sa mai rabd inca doua saptamani, sa inchei toate situatiile si apoi... adio. Concediu prenatal.
Ieri mi s-a facut rau de oboseala - stare de lesin, greata, tot tacamul.
Sunt foarte multumita pe de alta parte pentru ca mi-am comandat niste hainute foarte faine pe Tara pentru burtici, au ajuns mai repede decat ma asteptam si-mi stau atat de bine pe burtica!!!
Am promis ca azi fac mancare cand ajung acasa ca luni si marti n-am fost in stare, noroc ca mi-a facut bunica-mea ceva. N-am miscat un pai in casa, dar nici sotul meu nu a zis nimic. numai imi dadea tel si spunea : "Am spalat rufele", "Am intins rufele", "Am spalat gresia" etc Oricum, lipseste mana mea prin casa si am de gand sa recuperez - azi mancare, maine ordine... Incet, ca nu-i graba