Forum CopilulMeu

Mai fetelor, eu acum de exemplu, am o dispozitie in care imi vine sa rad ca proasta de una singura! Va imaginati asa ceva? Azi noapte, dupa ce s-a incheiat o "intalnire de gradul III" cu sotul meu, am adormit intr-un final. Si ce credeti ca am visat? Am avut vise erotice cu Ernest de la PrimaTv. Si m-am trezit dimineata intr-un hohot de ras! Cu Ernest, mai Lili????? E, asta e, visele nu le poti controla! Macar daca aveam si eu un vis cu unul din baietii din calendarul ala pe 2005 mai intelegeam!
Si inca una! La pranz cand a adormit fata, m-am apucat sa cos la goblen! Si la un moment dat, eram atat de concentrata, incat m-am trezit cantand in gand "Trecea fanfara militara!!!!" .
Si de asta am eu o dispozitie zglobie acum!
P.S. Si inca ceva pentru fete: nu mai puneti la suflet rautatile colegelor de serviciu. Stiti bine ca asa e peste tot! Stiu ca atunci cand muncesti degeaba iti vine sa ! Dar ganditi-va ca ajungeti acasa la ingerasi si totul se uita!

Uite cum ma provocati voi sa fac ceva ce n-am facut toata viata: sa tin un jurnal al meu propriu si personal! Dar e asa frumoasa ideea incat promit sa fiu constiincioasa si sa trec aici tot ce-mi trece prin cap intr-o zi! Peste ceva vreme probabil ca o sa pretuiesc foarte mult topicul asta!
Astazi am avut o zi plina de liniste! Copilul meu azi noapte si-a dat seama totusi ca e o fetita plina de bun simt si a dormit pana la 8 dimineata! Uraaaa! Am avut si eu o noapte plina dupa mai multa vreme! Plina de somn, evident! Ca eram tare in urma la capitolul asta!
Si dupa cum va spuneam, o zi linistita! Dupa ce am facut ceva prostioare dimineata (cheltuit bani!), am petrecut restul zilei in casa ca o babuta: lucrand la goblen! Si mi-am privit copilul in timp ce dormea! M-a palit asa o fericire imensa si o mirare (IAR!!!) ca am fost in stare sa fac ceva atat de frumos! NU cred sa existe un sentiment mai frumos pe lumea asta decat sa-ti privesti copilul, sa te bucuri ca exista, ca e sanatos!

Te inteleg Lili, si eu sunt cea mai fericita cand ele dorm

Hahaha, nu la asta ma refeream!
Sa revin! Azi mi-am oxigenat creierii! Dupa atatea zile de stat in casa, azi am stat mai toata ziua pe afara! Ne-am plimbat, soare, ger, frumos! Si parca acum gandesc mai limpede! Am asa o stare pe care nu stiu cum sa o descriu! E si liniste, e si un soi de agitatie interioara, si putina buna dispozitie, si chef de ceva nebunesc...Mama, ce complexa sunt! In concluzie, habar n-am ce simt si care e starea mea acum!

Sigur ca intelesesem altceva, la mine cand e liniste in casa se intampla ceva.....ori e vreo zi onomastica, ori au facut vreo boacana, ori asteapta un premiu , ceva bun.

Iarasi o zi frumoasa! In casa, liniste, familie, copil istet, amuzant...Eu strang rufe, ea le dez-strange, eu matur, ea dez-matura, Eu spal ceva intr-un lichean, ea imi aduce si arunca acolo si lucruri care in mod normal n-ar trebui sa fie acolo, etc...Si uite asa ma distrez eu de doua ori! Goblenul avanseaza! Cred ca atunci cand o sa-l termin, de mandra ce voi fi o sa-l pun aici pe forum in loc de poza noastra!

Ma gandeam azi cat de bolnava cu capul pot fi uneori! Sa va povestesc!
Sambata ma anunta sotul meu ca va intarzia deoarece trebuie sa mearga pe teren la o doamna (nevasta nu stiu carui avocat) sa-i repare...calculatorul! Si-mi zice la final: Vezi ca s-ar putea sa dureze ca trebuie sa-i reinstalez si windows-ul, sa-i pun si o imprimanta si un scaner,etc. ! Aaaaaaa! Atat mi-a trebuit! Ce doamna, ce avocat, asta sigur se duce la o blonda 90-60-90 sa-i repare...instalatia genitala! Si fac o fatza din aia de cosmar, incat bietul om a renuntat sa mai mearga si a pierdut astfel o spaga de 500 mii lei! Pentru ca are nevasta "inteligenta"! Duminica imi zice la un moment dat: Vezi ca plec pana la Cristi (varul lui). Eu in mintea mea: Aaaa, nu s-a dus ieri si se duce azi! Evident ca undeva spre seara mi se confirma indirect ca bietul meu sot chiar a fost la varul lui!
Mai fetelor, zau ca nu stiu ce e in capul asta prost al meu! Nu reusesc sa scap de neincrederea asta cumplita! Sunt constienta ca e nebunie curata, niciodata nu mi-a dat nici cel mai mic motiv sa ma indoiesc de el sau de fidelitatea lui! Pur si simplu, eu sunt cea care are probleme cu integritatea mintala! El chiar se supara uneori cand vede ca nici acum dupa atatia ani nu reusesc sa am incredere totala in el! Dar eu stiu de unde mi se trage, numai ca nu reusesc sa depasesc momentul! In prima mea casatorie (ceva facut in viteza si cu inconstienta pe la 21 de ani, in facultate), intr-o zi frumoasa, fostul meu sot a venit la mine si mi-a spus: Scumpa mea sotie, m-am indragostit! Si evident ca l-am trimis sa-si urmeze dragostea, ca doar nu era sa stau eu in calea fericirii lui! Nu ca mi-ar fi parut extrem de rau pentru ca imi dadusem seama ca e o greseala si voiam sa renunt inainte de a fi prea tarziu. El mi-a dat doar impulsul necesar! N-a fost mare drama, numai ca am ramas cu "sechele" pe creier! Am senzatia ca trebuie sa stau permanent in garda! Si stiu ca nu e bine!!!! Dauneaza casniciei! Noroc ca sotul meu, stie ce dementa are langa el si se straduieste sa ma inteleaga! Numai ca a inceput sa ma enerveze pe mine atitudinea asta a mea! Pentru ca e o contradictie cretina in creierii mei: pe de o parte sunt ferm convinsa ca e baiat cuminte si ma iubeste enorm de mult, dar pe de alta parte nu pot lasa garda jos, pur si simplu!
HELP!!!!!

Si mie mi se intimpla sa ma chinuie ... imaginatia. Se intimpla rar si, de fiecare data, imi vine sa ca imi trec prin bila astfel de ginduri. Nu imi da nici un motiv, dragul de el, si totusi... Imi e ciuda pe mine de mor, ne iubim parca tot mai mult, avem o relatie superba, ne leaga atit de multe...
Stii cum imi alung eu timpeniile astea din minte? Analizind daca s-a schimbat ceva in relatia noastra. Lucrurile astea se simt. Si stiu ca instinctul nu m-ar trada. Sarutul lui, felul cum ma priveste sau pur si simplu atingerea vorbesc de la sine.
Ai sti ca te inseala, crede-ma. Dar sunt sigura ca nu e nimic de genul asta si e doar vorba de "pitici pe creier". Am si eu si nu e usor sa scapi de ei, dar imi dau toata silinta.

Lili, e bine sa fii in garda, dar nu e bine sa devii paranoica.
Gandeste-te ca, daca ar fi sa se intample, se intampla cu sau fara suspiciunile si semnele tale de intrebare!!
Ca sa se simta relaxat in relatia cu tine, sotul tau trebuie sa stie ca ai incredere in el! Poate ca ar fi bine sa ii comunici "angoasele" prin care treci...
Eu i-am spus sotului meu ca am incredere in el (si asa este), dar nu in femeile care ii pot intersecta viata (colege sau alte asemenea participante)! Deci, daca omul nu face nimik sa iti clatine increderea, nu incepe sa creezi tu scenarii..nu te va "ajuta" decat sa devii din ce in ce mai nesigura!
Daca, totusi, ai dubii, atunci il poti confrunta direct sau mai pe ocolite.

Lili
cred ca pasul care l-ai facut a doua oara nu mai trebuie pus sub semnul intrebarii. Faptul ca ati spus " DA" , ca aveti un copil , ca el e diferit ...MERITA UN CREDIT. Daca vrea sa mearga undeva fii sigura ca nu ar vb cu tine...si ar trece la fapte.
Eu am incredere in el. Faptul ca are 2 fete aproape si se gandeste la surprize, face eforturi, ai scris despre asta , ma face sa am incredere in el.
Eu de ex. Doina: sotul meu munceste intr-o companie elvetiana, mare de tot, fac intruniri, au sedinte, ies DES la mese in oras, mai nou la curse de carting si meciuri pe Bernabeu, ce as putea sa fac???sa platesc un detectiv sa il umareasca?Are sute de fete superbe in jurul lui, si cu toate astea el ma suna dimineata sa iesim la o cafea, impreuna cu colegii de serviciu. De multe ori ma simt stanjenita ca merg la firma la el, dar el o cere nu eu. Eu as prefera sa stau sa fac ......omleta, eu stiu ce altceva...goblen , asa ca tine. Barbatul cand are ceva de ascuns se simte de la o suta de km distanta.
Asa ca ar trebui sa ai incredere in el.
Morcovul meu nu mai era asa tanar ca al tau , dar avea mintea coapta , el e mai mare cu 6 ani ca mine, al tau e tanar, dar se pare ca a gasit terenul propice pt. a se dezvolta.