Forum CopilulMeu

De mult ma tot gandesc sa scriu s-au nu?Citesc atatea cazuri,bucurii si neczuri le impartiti aici,e bine sa te gandesti ca poti scrie undeva ceva ce te bucura s-au ceva ce te supara ce te framanta...si cineva de undeva sa raspunda,cu o parere,o critica,orice...am hotarat sa scriu si eu an speranta ca cineva poate ma indruma,ma critica,s-au ma asculta...Sunt Adina am 23 ani si sunt din Timisoara,am un verisor an varsta de 6 ani(face pe 3 Dec)pe care l-am crescut de cand avea 1 si 8 luni,deoarece are o familie dezbinata,tatal lui un om de nimic caruia nu-i place munca si are schizofrenie nu stiu ce grad..mama lui o fata care nici aia nu-i pe treaba ei,si care nu a interesat-o de copil vreodata deoarece in tot acest timp cat eu l-am crescut nu l-a cautat vreodata.Tatal lui m-ai venea cand si cum.Copilul s-a nascut cu o malformatie la picior din cauza careia a trebuit sa fie operat fapt de care m-am ocupat eu trup si suflet.L-am anvatat sa vorbeasca,l-am bagat la gradii,l-am educat cum am stiut eu m-ai bine si m-am comportat exact ca o mama cu el,fapt ce nu il regret,pntru ca iubesc acest copil ca ochii din cap si as face orice pentru el oricand.M-am atasat de el foarte mult,fara sa ma gandesc cat ma va durea candva....adica acum.In vara am plecat din tara,copilul ramanand la mama mea,mergand la gradii in continuare etc.Intr-o zi ma trezesc ca suna tatal lui ca el vrea sa ia copilul ca e copilul lui(nu i-am interzis vreodata acest lucru)ca el sta cu cineva si ca vrea sa-si faca familia lui.Am fost deacord pentru ca eram constienta de asta,stiam ca e bine pentru copil sa stea macar cu unul di parinti,desii pe alta parte nu as fi vrut pentru ca stiu ce corectii ai dadea si ce dur si aspru se comporta cu el,dar am zis ok.A mers a luat copilul de la gradii de la medicul de familie fisa,si a plecat din oras,dupa doua saptamani aud ca l-a lasat an casa si a anchis usa si ei au mers la cumparaturi,copilul s-a speriat si a sarit geamul(noroc ca stateau la parter),cand tatasu a venit acasa,,,l-a batut foarte rau de cpilul nu m-ai putea de durerea picioarelor..auzind astea i-am scris un sms in care l-am rugat sa nu-l mai bata asa,sa aiba grija de el,sa-l educe frumos si sa-l iubeasca asa cum merita...la care ami raspunde ca a al las an pace,ca e copilul lui si eu sami vad de ale mele,si ca el face ce vrea....dupa care eu i-am zis ca daca va continua asa voi anunta protectia copilului.........si mia interzis sa mai caut copilul la telefon...revin si spun ca eu prin faptul ca am tinut acest copil am crezut ca al ajut si pe el,m-am gandit ca al tin pna el asi va face o situatie cat de cat ca era pe nicaieri,si pe urma poate sa-l ia.Imi era mila de micut..nu pot descrie cum era saracutu..ma rog,dupa anca doua saptamani aud ca a parasit copilul,ducandu-l la un alt unchi de-al meu si ca explicatie a dat ca el nu are bani si ce s faca cu el ca nu are sai da nici mancare si sa o sune unchiul astalalt al meu pe mama copilului sa merga dupa copil sa-l mai tina si ea...bineanteles ca nu a dat de mama copilului si a sunat la bunicamea...care saptamana asta a mers dupa el.Eu am zis ca nu m-ai sunt deacord sa tin copilul si el sa vina sa-l ia cand vrea si cand vrea sa- aduca,pentru ca si eu am alte obligatii si asa cum vrea el nu se poate,si i-am interzis mamei mele sa mai al ia pe micut,pentru ca de cate ori a venit de atatea ori si-a batut joc de tot ce am facut pentru copil,al batea,al intrerupea de la gradii si altele,precizez faptul ca nu i-a luat vreodata vreo pereche de ciorapi........acum am zis gata,asa nu se m-ai poate...l-ai luat in forma asta,mi-ai interzis sa-l mai caut,ok,dar sa stii ca aici nu al aduci cum vrei si cand vrei.Va dati seama ce era an sufletul meu??Plange-am zi si noapte,gandul meu era numai la copilul acesta..Eu acum nu sunt an tara,de aceea copilul a stat o perioada la mama mea.Cum spune-am,a mers bunica mea dupa el spunand ca nici ea mai mult de o sapt nu al poate tine ca lucreaza an schimburi si cine sa stea cu el...ok,am uitat sa va spun ca bunica copilului din partea mamei lui e vecina cu bunica lui din partea tatalui,deci stau an acelasi sat.Ducand bunica copilul la ea,hop apare mama copilului si spune ca ea asi vrea copilul ca nu l-a abandonat,si ca al vrea.Va spun si nu cred ca va imaginati ce conditii are,deci josnice,nu pot descrie.....ma rog,eu am zis la bunii sa o intrebe daca vrea copilul ca daca nu eu sunt deacord sa-l infiiez ampreuna cu sotul meu,si raspunsul a fost nu..eu nu am nici un fel de act cum sa demonstrez ca l-a lasat,ca nu s-a interesat de el,atata timp...nu am decat martori o gramada........tatal lui a zis ca oriunde sa stea copilul numai la mine nu,nu stiu de unde pornirea asta pe mine.Iar acest copil e la mijloc,sufera foarte mult pentru ca nemernicul i-a zis ca nu-l mai vrea si lui,copilului oricum ai este frica de el,,,ca saracutu lua batai crunte de la el.De mama lui nu-i place,nici nu o stie de mama mai bine zis,si sufera si din cauza mea ca sunt plecata si este obisnuit cu mine.De mine nu va m-ai zic cum ma simt.......nu mai stiu decat sa plang,,,nu stiu care ar fii pasii de facut,nu stiu daca as putea lua acest copil prin metode legale,nu stiu ce sa fac,cert este ca nu vreau sa traiaca copilul in foamete si in mizerie nedescrisa si as dorii sa-l infiiez,nu mi-as dorii nici la o casa de copii sa-l stiu,ce sa fac????????V-am povestit pe scurt pentru ca as avea enorm de scris daca ar fi sa va spun totul,nu stiu cat ati ineles sau cat am fost de explicita,si va og sa ma intelegeti...daca am gresit,s-au nu m-am exprimat bine..am si emotii si nici bine nu ma simt,,,va rog daca cumva una din voi are idee ce pot sa fac care ar fii procedurile,spuneti-mi.Am scris cazul la avocati online,si astept un raspuns si de la ei,ma gandesc ca daca mama lui al ia eu m-ai pot face ceva??Il iubesc enorm,as vrea sa-i dau copilaria bucuria de a stii ce anseamna copilarie,o educatie un camin,si o dragoste si o iubire nemarginita.Ceea ce parintii lui........din pacate nu i-au dat.Stiu ca va fi rau de el daca va ramane acolo,stiu ca nimeni anafara de dumnezeu si eu nu il iubeste.Va rog fiti-mi alaturi si sprijiniti-ma,nu m-ai stiu ce sa fac,sunt si departe,,,,,,,iar cand ai aud glasul in telefon..........ma sfasie.Va multumesc tuturor si astept opiniile voastre.CU RESPECT ADINA.

of,adina,trista poveste mai ai.eu nu stiu ce suflet pot sa aiba unii si cum pot sa se joace cu viata unui copil asa si fara nici o remuscare.sa stii ca eu cred ca povestea ta poate avea un final fericit dar pentru asta ai de parcurs un drum anevoios pentru ca pe noi in Romania ne omoara legile si birocratia.intradevar daca nu ai nici un act asupra copilului nu prea ai nici drepturi asupra lui.
totusi daca faci o sesizare la protectia copilului si constata ca mama lui nu il ingrijeste corespunzator o decade imediat din drepturi.la noi cel putin o data pe saptamana vezi un astfel de caz la TV.copilul este amplasat la un centru abilitat si doar dupa aia poti actiona tu demarand o procedura de adoptie.
sa stii ca ni-i deloc simplu si bineinteles v-a trebui sa te intorci in Romania.
eu nu pot decat sa iti urez succes si sa ma rog ca baietelul sa aiba o viata linistita.

Buna Lucia,da pana la urma asa o sa fac,am stat si m-am gandit ca defapt m-ai bine intr-un centru de plasament pana vin eu acasa de Paste,decat langa asa o mama si in asa mizerie sa creasca.Am s-o trimit pe mama mea sa faca o sesizare la Protectia copilului,si macar stiu ca este curat si mancat la timp ontr-un centru.Daca ea era mama adevarata,atunci clar ca acceptam sa ramana la ea,dar nu pot asa,ma doare sufletul numai cand ma gandesc...Stiu ca daca nu am nici un act...nu prea pot face nimic,si din start are ea punctaj an fata mea ca e mama naturala..dar poate Dumnezeu ma vede si poate ma ajuta ca toata speranta a ramas numai an EL.Zilele astea o sa al lase bunicamea sa mearga la mama lui,pentru ca nimeni nu poate face nimic..dar eu anca sper ca poate totusi o sa-l pot ajuta.Ce tupeu are...zice ca ea nu l-a lasat...dar nu l-a cautat odata..pai eu sa fii fost in locul ei mancam asfalt si tot ajunge-am la copil..a fost atatea dati an care a avut nevoie de ea,serbari,operatia la piciorus,orice realizare si necaz al lui ..ea trebuia sa-i fie alaturi,asa cum am fost eu si sunt.Am vrut sa-l scutesc de casa de copii,dar m-am gandit ca lasandu-l acolo...m-ai rau al chinui.Asa macar sta in casa de copii pana vin eu peste cateva luni,si pe urma poate pot sa-l i-au,ma rog din tot sufletul sa-l pot adopta,as face orice.Dar daca al las la ea...nu al ajut cu nimic,si va creste un incult la fel ca ea,nu va stii ce e scoala si educatie.Nu m-ai stiu sa gandesc crede-ma,sunt foarte derutata,ieri am vb cu el la tel si imi zicea ca sa merg dupa el,ca nu a mai mancat de mult cereale cu lapte,si ca ma iubeste ca este cuminte si vrea sa merg dupa el.Ca tati lui i-a zis ca nu-l mai vrea.Nu ma pot controla la nimic ce fac,ma gandesc la el,as vrea sa fiu langa el,as vrea sa-l i-au din toata mahalaua aia,daca pot s spun asa,este un copil frumos si dulce,respectos,si toate astea sunt munca mea,si sunt mandra...nu pot sa las niste inculti asa ........of.

Adina,tu cunosti cel mai bine datele problemei si vei sti cu siguranta unde ii va fi mai bine micutului.sper din tot sufletul ca in cele din urma copilul sa ajunga in bratele tale si sa-l cresti la fel de frumos ca si pana acum.mult noroc!

Parintii copilului nu se pot numi parinti doar pt ca l-au facut. Parinte e acela care il iubeste, il ocroteste, il creste si il educa. Sper ca nu am omis ceva.
Protectia copilului la noi cam lasa de dorit dar cu insistente, atentii si un bun avocat ( si multi bani) cred ca ti se va recunoaste dreptul de mama asa cum eu consider ca esti. E in avantajul tau f ca ai sot, e indicat sa ai si casa pt obtinerea copilului. De suferit va suferi oricum pt ca nu e cu tine si el nu intelege de ce. Roagate de martori sa fie alaturi de tine si sa te sustina.
Suferinta ta e................. numai tu stii. Regret ca s-a intamplat asa dar ma bucur ca acest copil are pe cineva care-i doreste tot binele din lume si care-l vrea alaturi. Pt ca sunt atatia copii in cazuri asemanatoare care sufera atata......... [:(] si nici nu cunosc viata adevarata.
Sa stii ca noi, mamicile de pe forum suntem alaturi de tine si asteptam sa ne scrii si te sustinem pana reusesti. Si atunci o sa ciocnim un paharel de fericire...........

Daca ai posibilitate sa-l cresti in continuare,lupta pana la capat pt acest copil si nu te da batuta,oricate bete-n roate ti se vor pune.
Acest sufletel merita o copilarie fericita,o educatie,cineva alaturi de el care sa-i ofere dragoste si afectiune,merita o viata mai buna.

Asa cum a spus si Loredana,noi suntem cu sufletul alaturi de tine.
Pupici si fii tare.
Sunt sigura ca vei reusi.

Buna fetelor,va multumesc din suflet,sunte-ti atat de dragute ma faceti sa nu ma m-ai simt atat de pierduta si parca ami dati speranta.Chiar acum am trimis sms la mama mea sa mearga pe cat poate de rapid la protectia copilului,sa declare tot,sa spuna si conditiile mizere an care are de gand sa-l cresca pe Valy(asa se numeste micutul meu).Am zis si repet:decat sa-l stiu an acele conditii,sa-l stiu ca nimanui nu-i pasa de el,m-ai bine al stiu un timp intr-un plasament unde va manca regulat si va fi la caldura si ambracat,asta pana an aprilie cand voi merge acasa.Martori ar fii foarte multi si nu imi fac probleme daca vor venii sau nu pentru ca toti stiu adevarul pur si in primul rand ar face-o ptr copilas.Aseara m-am suparat foarte tare ,stiind ca azi al lua de la bunica mea,iar azi am facut o semi-hemoragie pe baza de stres..nu demult am ajuns acasa de la urgente..acum sun ok,i-au un tratament sa se opreasca..m-am consumat f mult in ultimul timp,dar trebuie sa fiu tare ca distractia abea ancepe..am un sot care ma iubeste enorm si mi-a promis ca totul va fii ok.Stiu ca Vali asteapta ceva de la mine,stiu ca eu sunt toata puterea lui si tot sprijinul,nu-l pot si nu vreau sa-l las asa.Am incercat sa-l protejez cat am putut sa nu sufere sa nu simta prin ce trece,dar parca e un om mare si imi zice atatea..nu vreau sa-si piarda copilaria,nu vreau sa sufere,si sper sa nu gresesc cu ceva de pe urma caruia sa sufere el,la asta m-am si gandit cand am ales sa-l tin eu,ca nu vroiam sa iese asa,vroiam sa asi stie parintii,vroiam sa al tin pana tatal lui asi va face o situatie...dar nu a iesit cum speram..iar acum nu ma mai gandesc numai la el si la binele lui,nu mai imi pasa de ei,ca nu au stiut aprecia gestul meu,si mai ales nu au facut nimic ptr el.Au procedat cum e mai usor si adica s-au complacut in situatie si pana la urma lau lasat,acum ea zice ca e al ei,ca nu al da,si din astea...dar pana acum unde a fost??Atata as bate-o,numai cand ami amintesc clipele prin care a trecut micutul si ea era bine mersi.Habar nu avea de el,si daca ar ramane la ea stiu ca va fii vaisamar de el,si nu ma lasa sufletul.......deocamdata nu stiu nimic,ca azi nu am sunat,cateodata mi-e groaza sa sun stiind ca poate iar aud ceva rau de el.Astept sa vad ce zic cei de la protectia copilului,si actionez cum si cu ce pot.Daca valii va sta in plasament sper sa ma ierte,si ma rog si voi face tot posibilul sa-l scot imediat ce ajung acasa.Va doresc o seara placuta tuturor,si va multumesc ca ma sprijiniti.

Buna fetelor,va multumesc din suflet,sunte-ti atat de dragute ma faceti sa nu ma m-ai simt atat de pierduta si parca ami dati speranta.Chiar acum am trimis sms la mama mea sa mearga pe cat poate de rapid la protectia copilului,sa declare tot,sa spuna si conditiile mizere an care are de gand sa-l cresca pe Valy(asa se numeste micutul meu).Am zis si repet:decat sa-l stiu an acele conditii,sa-l stiu ca nimanui nu-i pasa de el,m-ai bine al stiu un timp intr-un plasament unde va manca regulat si va fi la caldura si ambracat,asta pana an aprilie cand voi merge acasa.Martori ar fii foarte multi si nu imi fac probleme daca vor venii sau nu pentru ca toti stiu adevarul pur si in primul rand ar face-o ptr copilas.Aseara m-am suparat foarte tare ,stiind ca azi al lua de la bunica mea,iar azi am facut o semi-hemoragie pe baza de stres..nu demult am ajuns acasa de la urgente..acum sun ok,i-au un tratament sa se opreasca..m-am consumat f mult in ultimul timp,dar trebuie sa fiu tare ca distractia abea ancepe..am un sot care ma iubeste enorm si mi-a promis ca totul va fii ok.Stiu ca Vali asteapta ceva de la mine,stiu ca eu sunt toata puterea lui si tot sprijinul,nu-l pot si nu vreau sa-l las asa.Am incercat sa-l protejez cat am putut sa nu sufere sa nu simta prin ce trece,dar parca e un om mare si imi zice atatea..nu vreau sa-si piarda copilaria,nu vreau sa sufere,si sper sa nu gresesc cu ceva de pe urma caruia sa sufere el,la asta m-am si gandit cand am ales sa-l tin eu,ca nu vroiam sa iese asa,vroiam sa asi stie parintii,vroiam sa al tin pana tatal lui asi va face o situatie...dar nu a iesit cum speram..iar acum nu ma mai gandesc numai la el si la binele lui,nu mai imi pasa de ei,ca nu au stiut aprecia gestul meu,si mai ales nu au facut nimic ptr el.Au procedat cum e mai usor si adica s-au complacut in situatie si pana la urma lau lasat,acum ea zice ca e al ei,ca nu al da,si din astea...dar pana acum unde a fost??Atata as bate-o,numai cand ami amintesc clipele prin care a trecut micutul si ea era bine mersi.Habar nu avea de el,si daca ar ramane la ea stiu ca va fii vaisamar de el,si nu ma lasa sufletul.......deocamdata nu stiu nimic,ca azi nu am sunat,cateodata mi-e groaza sa sun stiind ca poate iar aud ceva rau de el.Astept sa vad ce zic cei de la protectia copilului,si actionez cum si cu ce pot.Daca valii va sta in plasament sper sa ma ierte,si ma rog si voi face tot posibilul sa-l scot imediat ce ajung acasa.Va doresc o seara placuta tuturor,si va multumesc ca ma sprijiniti.

scuze...vad ca am scris de doua ori....si subiectul si raspunsul...Imi cer scuze.

Asteptam vesti de la mama ta cu protectia copilului! Acuma iti testezi limitele si trebuie sa iesi cu fruntea sus. Cand e ziua lui Valy? In ce sat e acum?

PS: Vedeti mamicilor...... si eu care ma vaitam ca fac cu nervii cateodata din cauza lui Sergiu.............acuma imi vine sa......