Sunt mama si asta spune tot. Am tot zis de multisor ca am sa scriu acest jurnal, dar abia acum am gasit putin ragaz sa pot incepe.
Povestea noastra (a mea si a lui tati)incepe intr-o noapte de 31 decembrie-1ianuarie. Adica de Revelion 2001-2002. Pe tati il cunosteam mai de mult dar atunci ne-am hotarat sa fim impreuna. Zis si facut. Totul a fost frumos pana prin martie 2001 cand alor mei le-a casunat ca nu-i de mine, ca-i prea scund, prea nu stiu cum si mi-au interzis sa ma mai vad cu el.
Pe atunci stateam la ai mei caci aveam o facultate de terminat si scopul scuza mijloacele... La tati nu voiam sa renunt , nici cu ai mei nu as fi vrut sa ma cert asa ca am mers pe calea de mijloc:i-am mintit pe ai mei. Le-am zis ca nu ma mai intalnesc cu el si gata. Normal ca la inceput nu m-au crezut dar pana la urma a mers. Pana am terminat facultatea si tati a trebuit sa plece in armata. Atunci am hotarat noi ca ar fi mai bine sa le spunem alor mei adevarul si dupa ce termina si el armata sa ne mutam impreuna.
Asa ca le-am spua adevarul si asta ne-a costat mult. S-au facut ca accepta la incepu si pe urma la fel ca prima data li s-a pus din nou pata ca-i nu stiu cum... Dar de data asta mi-au zis sa-mi fac bagajul si sa plec daca vreau sa raman cu el. Asa ca am plecat. Am stat ingurica o luna de zile in gazda unde nu a fost bine deloc , dar a trecut si asta repede.
Apoi in sfarsit a venit momentul mult asteptat si ne-am mutat si noi impreuna.
In 2005 de ziua mea am facut si nunta. Ai mei au venit la nunta si normal ca a trebuit ca taicamiu sa faca ''sou''. DE distrat s-au distrat doar invitatii iar eu ma duceam mereu in casa sa mai plang nitel.
Dar a trecut si asta. Acum ma inteleg bine cu ai mei si il accepta si pe tati.
A venit martie 2006 cand pe la mijlocul lunii am aflat ca sunt insarcinata. Era visul nostru. Sa avem un copil sa ne simtim cu adevarat impliniti. Dar nu a fost sa fie asa. Pe 29 martie s-a depistat la mine la firma un caz de TBC si ne-au trimis pe toti sa facem radiografii la plamani. Asa ca ajunsa acolo i-am spus doctorei ca eu nu fac caci sunt insarcinata. Dar ea m-a asigurat ca nu are ce sa pateasca caci imi pune un sort de protectie. Se pare ca l-a pus degeaba caci dupa vreo 2 ore mi s-a facut rau. Pe 31 martie ma pierdut sarcina.
Au urmat analize peste analize. Toate ieseau nasoale. Doctorul zicea ca fara tratament eu nu am cum sa raman insarcinata cu astfel de rezultate. Dar... A venit luna iunie pe 15 cand mi-am dat seama ca sunt insarcinata. Asa pur si simplu. Eu eram asa de sigura ca sunt si nimeni nu ma credea. M-am dus la doctor si i-am spus. El nu si nu ca nu am cum. Mi-am facut teste de sarcina 3. Toate au iesit pozitive. Mam dus din nou la doctor... Si m-a consultat si si-a cerut scuze ca nu m-a crezut.
A doua tata a fost cu noroc. Am avut o sarcina super usoara. Doar greturi in primele trei luni si apoi nimic. Totul a fost bine. Pe 20 februarie am nascur cea mai frumoasa fetita. O scumpete de fata. A iesit foarte repede si nici nu m-a chinuit deloc. Am avut o nastere la fel de usoara ca si sarcina. In 5 minute am fost gata.
Acum stau si o privesc cum doarme. Este asa de linistita. am avut ceva probleme cu ea din cauza ca la spital au lasat-o infundata la nasuc si nu a respirat cum trebuie, dar acum este mai bine. Ma rog la Dumnezeu sa o ajute sa fie sanatoasa sa nu mai aibe alte probleme. Deocamdata se lupta cu colicii dar trece si asta.
Sper sa am in fiecare zi putin timp sa mai scriu aici. Sunt foarte fericita. Am ajuns in sfarsit sa spun si eu asta. Sunt o femeie implinita. si asta imi aduce cea mai mare fericire, am un sot iubitor si o minunatie de fetita.
![[noroc]](./images/smilies/noroc.gif "noroc")
![[czid]](./images/smilies/capzid.gif "capzid")
sa-mi atasez poze si sa-mi pun si eu un ticker.