Forum CopilulMeu

Buna ,
desi am fost putin suparata si mi-am propus ca nu o sa mai intru pe forum am facut-o din nou.....De ce? Pentru voi fetelor, voi pentru ca mi-ati fost aproape un timp si mi-am dat seama ca pentru voi am fost intodeauna pe acest forum si pentru mine ca am invatat multe de la voi...sper ca m-am facut inteleasa.
E 18 martie se apropie 2 luni de cand m-am despartit de tatal meu si nu am avut puterea sa va scriu. Durerea a fost poate prea intensa....de fapt nu pot descrie ce am simtit...poate sunt mai ciudata .... pentru inceput un junghi in piept si neputinta de a cere ajutor. Lacrimile mai amare au aparut cu timpul, adica pe masura ce chiar constientizam ca e adevarat. A fost cea mai trista zi de nastere pe care am avut-o...a lipsit cel mai sincer om din viata mea......TATA. De fiecare data cand era ziua mea inca de cand eram micuta si imi amintesc era primul care imi ura longevitate.......as fi vrut sa-i dau din viata mea ceva sa ma mai pot bucura de prezenta lui. [:(] nu se poate din pacate face acest transfer....
Am o singura rugaminte la voi : Bucurativa si cinstitiva parintii cate zile traiesc si va bucurati de ei, ca odata cu plecarea lor din viata se rupe din fiecare din noi copii lor cate o parte.
Multumesc ca m-ati ascultat.



Calina

Imi pare rau Calina pt. aceasta suferinta,din pacate stiu ce inseamna aceasta durere.E ingrozitor de greu la inceput,dar sa stii ca timpul le va rezolva pe toate.La fel zic si eu ,cine are parinti sa se bucure de ei, iubirea parintilor este ceva aparte si nu te mai intalnesti cu ea niciodata.

Draga mea,sotul meu a trecut prin asta acum 8 luni si exact asa imi descria,cand mai plangea,ceea ce simtea.
Eu nu am trecut prin asta inca si sper sa ma fereasca D-zeu,caci nu stiu cum as suporta.Ei sunt totul pentru mine.Pe langa sot si copil,desigur.
Sunt convinsa ca ai plans cand ai scris,involuntar,mi-au dat lacrimile citind.
Intr-adevar,timpul le va rezolva,in sensul ca va face durerea sa se estompeze.Se spune ca,daca nu ar fi uitarea,am vedea doar oameni urland de durere pe strazi.si cred foarte tare in asta.
Sa fii tare pentru cine a ramas in urma tatalui tau si sa il pastrezi in amintire asa cum trebuie sa il pastreze orice copil pe parintele lui.
Imi pare rau...Si..multumim de sfat.Eu oricum asa fac,dar o sa incerc sa le si arat mai des cat ii iubesc,ei o fac tot timpul.

multumesc de incurajare....da poate ca uitarea ma va face sa ma simt mai bine....da viata merge mai departe oricum ar fi ea.
Au ramas in urma tatalui meu suflete ranite dar si oameni care s-au aratat adevarata fata, si asta doare foarte rau.

Iubita,oamenii isi mai arata fata adevarata,important este sa ai "garda sus" si sa fii tare pentru cei dragi,sa iti tii aproape oamenii care merita.
Totul va fi bine in timp,dar pana atunci...cred ca e greu,imi imaginez.Putere sa fie,ca restul..va veni de la sine.

Calina...imi pare sincer rau....
Nici eu nu am scris de mult aici...si parca de atunci...nu imi mai vine sa fac lucruri pe care de obicei le faceam...
Tata...a murit cu o saptamana inainte ca Bria sa implineasca un anisor....A fost si inca este o amintere...grea...De multe ori prefer sa nu ma gandesc, prefer sa vad doar viitorul si sa incep sa inteleg ca asta e viata, ca nici eu, nici Bria, nici tu, nimeni, nu o sa traiasca vesnic...
Eu imi doresc pt. copii mei( cu siguranta ii voi face un fratior sau o surioara la Bria) sa fiu cel putin la fel de bun parinte cum a fost tata pt. mine sa fiu la fel de aproape de ei si sa ii invat tot de ce au nevoie pt." ai preda in cele mai bune conditii vietii"- asta era scopul lui si a si reusit!
Imi e un dor ingrozitor de el, imi lipsesc sfaturile lui, imbratisarile lui, telefoanele lui doar pt. a ma auzi daca sunt bine...Hai ca iarasi
Iar despre gura lumii...sa nu stai sa asculti...e timp pierdut si risipa de energie!



Va fi bine! Stiu sigur!

Enigmatici si cumin

De cate ori ascult melodia lui Hrusca,pusa pe versurile lui Paunescu,realizez ce fain scrie,dar si cat de tare plang la ascultarea ei..Este ,cred,melodia care imi da mereu o stare de tristete si un gol in stomac...stiti,banuiesc,senzatia.

Tatal meu a murit pe 11 aprilie. Inca nu am gasit puterea sa plang. A fost un shoc, era tanar -52 de ani- nu a zacut...... Nu stiu ce se va intampla cand voi reusi in cele din urma sa ma descarc. Incerc sa ma abtin pentru bebe care este in burta, mi-e frica sa nu-l pierd si pe el...

http://www.monitorulbt.ro/Actualitate/2008-04-14/Directorul+Colegiului+%22Eminescu%22+condus+pe+ultimul+drum

http://www.evenimentuldebotosani.ro/viewArticol.php?articol_id=24192&_showc=1#cm

Dummnezeu sa-l odihneasca in pace ! Sper ca nu te voi supara prea tare cu aceasta intrebare , dar de ce a murit atat de devreme ? Nu era batran, cu doar un an mai mare decat mama mea. Sa stii ca timpul te va ajuta sa suporti mai bine durerea pierderii lui. Cu timpul.... Pa.