Depresia postpartum

[Marinela72]

Sunt jos azi...cu toti porii sufletului meu.
Aceleasi intrebari, aceleasi raspunsuri...justifica dar nu pot ascunde realitatea.
De ce nu pot fi mai buna nici macar cand imi doresc asta din tot sufletul? Poate parea retorica intrebarea, poate chiar este...imi ies din fire uneori, nu pot fi altfel. Si ei, victimele mele...refugiate in vreun coltisor mic din inima lor sau rabufnind furii amestecate cu lacrimi calde si nevinovate. Picura si pe obrajii mei iar si iar...purifica in felul lor greselile, pacatele, izvor nesecat de regrete si promisiuni.

Poate maine voi zambi mai mult, pentru ei...sufletele fara de care viata mea si Eu nu am mai fi.
Noapte buna!

[jo_ana]

Hei, cu totii avem momente proaste, cand ne descarcam pe cei dragi noua! Evident ne pare rau dupa ce ranim, dar, hai, zambeste, caci tot ei ne acorda si intelegere si iertare...
Pupici!

[Marinela72]

Momentele proaste vin si trec...sunt mici toane ca un dush rece care ma trezesc la realitate. Si trezirea ma imbata de fericire.

Si iar un episod negru...si iar un telefon care te anunta sec: "Cineva" a murit in accident de masina...un amic bun, acum doua saptamani ciocneam pahare si oua rosii la masa de Paste. Un om care isi gasise fericirea nu demult. Un om care chiar nu meria sa moara asa. Un om care iubea avioanele, un bun pilot care a murit intre fiarele masinii sale...privind probabil pentru ultima oara cerul. Un om care a lasat o sotie ce nu mai are pe nimeni, o tanara de 30 de ani care nu demult si-a pierdut copilul nenascut inca si care isi dorea cu toata fiinta o noua minune care sa le incununeze iubirea. Si nu poti sa nu intrebi: DE CE?
Aveti grija de voi...

[Marinela72]

Paradoxal sau nu...firesc poate, viata merge mai departe.
Am putea oare sa nu privim capatul drumului ca pe un sfarsit?
Pe curand...

[Marinela72]

Atat de curand...si firesc sau nu, fara vesti bune.
Poate ar trebui curand sa schimb titlul jurnalului din Depresia postpartum in sarcina extrauterina.
Maine ma internez in spital...In rest...fara cuvinte.

[DRIANA]

Imi pare rau, Marinela...sper sa fie bine! Aveti grija de voi! Pupici!

[jo_ana]

Adevarul e ca sunt si eu fara cuvinte!...Stiu ca-ti mai doreai un bb, dar spuneai ca-ti lipseste curajul... Iti doresc multa sanatate, sa treci cu bine peste aceasta incercare grea!
Te pup!

[oare]

Ai grija de tine!

[Marinela72]

Multumesc mult...am atata nevoie de curaj incat il caut in fiecare cuvant, gest...
Nu stiu cum va fi, nu stiu ce va fi...
Alexandra m-a imbratisat si m-a intrebat de ce nu vin acasa. Si apoi a inceput sa planga...strangand-o in brate am mai inteles inca o data (pentru a cata oara?) ca pentru ea trebuie sa fiu tare. Si pentru privirea din ochii sotului mei. Si pentru grija si umerii un pic cazuti ai mamei mele. Pentru ei...si pentru mine.
Maine fac o injectie si daca sarcina se opreste din evolutie este posibil sa scap fara operatie. Daca nu...

Daca mai tin laptopul,mai scriu...
Sa fi-ti ferite de griji si sa aveti o viata minunata.

[jo_ana]

Nu-mi place atitudinea ta! Va fi totul in regula nu doar de dragul celor pe care-i iubesti, ci, in primul rand, de dragul tau! De dragul lor faci multe alte chestii, acum tu esti prioritara!
Iti doresc multa putere!