vara mea pierduta!

[jo_ana]

Aici e voie sa-ti dai frau liber propriilor ganduri/amintiri?
IN MEMORIAM !
http://www.youtube.com/watch?v=sWroDnVIaLY

[cadbury]

Jo_ana, ai si tu o multime de probleme... Am citit si imi pare rau, asta e viata, bine ca ai macar o bona sa te ajute, in rest... Sa speram ca va iesi in cele din urma si soarele, iar!
Te pupic si-ti sunt alaturi cu gandul, sa va mearga bine!

[jo_ana]

Multumesc, Cadbury!

Cred ca ar trebui sa am doua jurnale: unul in care sa-mi trec gandurile negre si unul pentru gandurile frumoase...Asa e in viata mea: si negru si alb deopotriva!
Acum sunt ca la 15 ani. Imi vine sa strig in gura mare de dorul si dragul sotului meu. Aici "sotul" nu-mi pare a fi un cuvant potrivit. Imi pare prea rece si impersonal pentru ceea ce denumeste el.
Intodeauna imi lipseste atat de mult! Adevarul e ca in ultimul timp ne-am iantalnit foarte putin si rar; iar cand, in cele din urma; ne-am adunat cu totii de pe "coclauri" a trebuit sa ne onoram vizitele restante!
Il aud pe Ton din cealalta camera: cand vii tati? E prea mult! Si ce-mi aduci? Cum e camera? PA, pa!

Tocmai am vorbit la telefon...imi amintesc: acum 6 ani, plecam impreuna intr-o delegatie "afara". Acolo ne-am cunoscut...daca nu era acel "acolo", noi nu am fi fost niciodata impreuna, chiar daca pe vremea aceea eram colegi de serviciu. Situatie mai complicata, dar care acolo, afara, unde cerul e mai albastru decat aici si parca mai aproape de pamant, a fost posibil ... eu am ignorat situatia lui si ... dupa 6 luni ne-am casatorit. Poate noi nu am fi facut acel pas atat de rapid, dar parintii mei ne-au conditionat: ori casatorie rapid, ori despartire!
Imi vine sa rad: ei credeau ca intre noi e un foc de paie care urma sa se stinga la atari amennintari si ultimatumuri...dar noi am mers inainte si azi ma bucur si mai mult decat atunci; iar maine mai mult ca azi!
http://www.youtube.com/watch?v=J8rS2s_paAw

[jo_ana]

Sunt cam amortita. Ton imi mananca toate sentimentele si puterile, mai ales ca am o perioada foarte complicata si agitata si la serviciu. Aseara am ajuns pe la 20.00 acasa: casa intr-un total dezastru:strange, fa plimbarea de seara, fa mancare ...si, mai ales fii cat se poate de calma si linistita, sa nu transmiti emotii negative puiului!
E bine, n-am ganduri negre, dar n-am acum ganduri de nici un fel...functionez din inertie...ma multumeste faptul ca de maine intru in we si ma voi odihni!
Of, pui mare, drag si scump, tare esti departe si tare multe sunt cele ramase acasa...dar mai e putin...

Ma gandesc cu groaza ca astept sa treaca timpul...e cu doua taisuri: astept o perioada mai linistita, dar, odata cu trecerea timpului si noi suntem altii...imbatranim. Poate prea repede ...

[jo_ana]

Autobuzul. Intodeauna mi-a facut placere sa calatoresc cu autobuzul...poti visa la orice, fara ca cineva sa te cunoasca, fara a putea fi identificat.
Si-apoi autobuzul nu se grabeste:are tot timpul din lume, ora de sosire e astfel fixata incat sa nu gafaie prea tare la finalul cursei.
In timpul facultatii navetam lunar...acum, dupa cativa ani, plecand spre acelasi oras atat de drag mie, urc in autobuz. Statia de pornire e alta, eu sunt alta. Soferul acelasi, dar totusi altul. Acum nu mai flirteaza cu mine. Ei, acum sunt femeie la casa ei, cu responsabilitati. Dar mi-a facut bine sa-l revad, dupa atatia ani...pe vremuri eram indignata de tupeul sau. Il tratam cu aroganta: eu studenta eminenta, cu idealuri marete, iar el?!cum isi putea macar permite sa priveasca spre mine?!
Ajung la destinatie inaintea inceperii seminarului, asa ca am timp sa pentru un popas...in centrul orasului...dobandesc astfel certitudinea ca ma regasesc, cel putin intr-o parte a fiintei mele; am o acuta senzatie de libertate cel putin pentru cateva secunde; apoi am remuscari: mi-am permis prea mult. SA VISEZ SA REDEVIN EU!
S-a intamplat ceva cu mine in acest loc, ceva ce a ramas ca o cicatrice nevindecata: aici am descoperit libertatea visului si tot aici o redescopar mereu.Sunt alta persoana pe strazile aglomerate, aici ma pot asculta, aici pot si privi oamenii...
http://www.youtube.com/watch?v=UOw54zoWndE

[cristina_gl]

Draga Ana, pe masura ce ne dezvalui cate putin din fiinta ta, imi face tot mai mare placere sa te descopar. Dincolo de tristetile tale, vad o femeie puternica, care a crezut in ea si in dragoste, care a avut puterea sa lupte pentru visuri, sa mearga mai departe. De cate ori aflu povestea unui om care a trecut peste tot felul de piedici pentru a-si urma drumul, ma bucur. Stiu, e greu sa nu ai sprijinul si intelegerea parintilor. De la ei asteptai primele cuvinte frumoase, primele incurajari. Ti-as spune ca te iubesc in felul lor, dar nu prea cred in aceasta idee. Iubirea e iubire, nu poti s-o transpui in indiferenta sau altceva si sa spui ca asta e o varianta a ei. Poate ca insa asa au inteles ei sa-i arate dragostea, poate ca ceva sau cineva i-a invatat ca a fi aparent indiferent este o buna strategie de educatie. Important este insa ca ai aproape un om pentru care a meritat sa lupti si sa pornesti in viata. Iar oboseala... o sa treaca, sau ai sa te obisnuiesti mai mult cu ea. Oricum, pentru clipele minunate pe care ni le ofera copilasii, merita sa suportam orice. Dar asta deja stiai.

[jo_ana]

[cadbury]

Jo_ana, cam inteleg ce simti, cineva apropiat din familia mea a trecut prin asa dureri sufletesti cum ai tu, acum parintii lui nu mai sunt, toata viata si-a pus vesnica intrebare: "de ce?"... Nu a contat, nu conteaza, era mai bine fara acest apendice al durerii, ar fi fost mai fericit daca nu si-ar mai fi pus atatea intrebari si ar fi apreciat doar atata cat a primit... Dar suntem oameni si suntem sortiti suferintei.
Bucura-te, cum spunea Cristina, de familia ta frumoasa si reusita, de sanatatea voastra, de putinele lucruri pe care le ai (altii au si mai putine!), gandeste-te ca daca pentru unii o paine si atat pe masa inseamna saracie, pentru altii aceeasi paine ar fi un adevarat festin!... Bucura-te ca ai prieteni, ca ai vazut marea anul acesta, chiar si pentru putin timp, bucura-te ca simti in jur miros de frunze uscate si arse si glasuri vesele de copii jucand fotbal in cartier... Bucura-te de Bacovia cand iti picura dulce in suflet, de zambetul puiului tau dimineata cand se trezeste in plapumica lui calduta... De florile din ghiveci, de frunze, de nori, de fiecare pas pe care-l faci, de faptul ca atunci cand ametesti poti simti cum se invarte pamantul...
Esti puternica, Jo_ana, asa sunt toate leoaicele! (Bunica mea e una dintre ele...)
Te pupic.

[jo_ana]

Azi am program incarcat:pregatit masa, facut curatenie, iesit cu motanul afara! Poate reusesc sa ma aranjez si eu putin: vine tati acasa si frumos ar fi sa ne gaseasca pe toti si toate in regula.
Pana acum ciorba si sarmalele sunt pe foc. Acum urmeaza sa iesim afara. Cu curatenia va fi mai greau caci golanul asta mic nu suporta aspiratorul...probabil vom sterge doar impreuna praful...
Suntem foarte nerabdatori si parca timpul trece ba prea repede, avand in vedere stadiul la care ne aflam la aceasta ora, ba prea incet, daca e sa ne gandim cat mai e pana ajunge acasa calatorul nostru!
A, azi am reusit o mare performata: am dormit cu Toniu pana la 9.00
. Ce harnica nevasta sunt?!!!

[jo_ana]