Ieri am aniversat ceva foarte trist pentru mine....sunt 13 ani de cand tata nu mai e! 13 ANI???????Nici mie nu-mi vine sa cred...Am incercat sa trec peste aceasta zi ca si cum nu ar fi nimic special, daca m-as fi gandit la asta as fi innebunit! Atata timp a trecut si eu inca nu pot sa accept: DE CE? Il mai visez uneori...asta imi alina dorul! Mi-ar fi placut sa i-o pot prezenta pe fiica mea...Dar el o vede nu? Si deja o iubeste mult! E mandru de mine, stiu asta. Oare atunci cand mi se intampla un lucru frumos, sa cred ca a pus si el o vorba buna? Lasa-ti-ma sa cred asta!
Nu a fost o ironie faptul ca am primit vestea ca el nu mai e pe 1 aprilie?????? Cat mi-as dori sa mai cred in pacaleli...
Tati, te iubesc din tot sufletul!!! Te-as strange in brate macar pentru o secunda nu numai in vis...Ai vazut ce fetita frumoasa am facut? Nu-i asa ca iti seamana putin? As vrea sa te joci cu Alexia asa cum te jucai cu mine, as vrea sa topaie si ea pe burta ta asa cum o faceam eu!
Offff, nu mai pot sa scriu....

hai zambeste! Bineinteles ca deja a vazut-o pe
(scufita rosie). Sunt sigura ca e tare mandru, asa cum a fost si de tine.
