Viata e o alegere!

[aceeasi_eu]

Multumesc,Primrose!
Am grija,de mine...sti tu,in limitele in care se poate gandi la ea o mamica a doi copii...
In rest,am o stare de multumire,de bine ca pot face lucrurile pe care mi le doream sa le fac cu copiii mei cu familia mea...
Daca inaite,ne intalneam destul de rar toti patru si incercam sa simtim familia,sa creem momente de familie...acum ne bucuram din plin de ele...
Incercam sa recuperam timpul pierdut:discutiile cu fata cea mare,sa-i luam din sarcini,o supraveghem indeaproape,o vrem aproape ,cat mai aproape,la anul ne asteapta un examen...o mobilizam,incercam sa o orientam si apoi e adolescenta cu ale ei fitze...
Baiatul cu clasa I,tinem strans legatura cu scoala,este un nastrusnic,cauta mereu portite de scapare are putere mare de concentrare,poate lucra mult ca volum,dar...cauta portite....trebuie sa stam mereu de capul lui cu reguli si sa-i facem program...
Taticul,acum ca avem timp se implica mai mult in joaca baiatului,in diverse activitati cu el,discutii cu fata...
Cat ne-au lipsit aceste lucruri...viata noastra era mereu pe fuga...ne doream sa facem atatea lucruri cu copiii nostrii si nu faceam decat strictul necesar...
Acum sunt multumita...ma apuca cateodata regretul ca fata a fost mai mult singura,ca nu a avut parte de ajutorul meu la scoala ,atat cat are parte baiatul,ca nu eram prezenta in activitatile scolare cu parintii(timpul)Stiam ca si-a dorit acest lucru...dar atunci nu era posibil...A facut si ea diverse activitati extrascolare,dar mami si tati erau prezenti mai rar,ea era insotita de un alt parinte,de un vecin,un prieten,cum ne organizam noi atunci...
Acum baiatul in aceste activitati o are pe mami,mami il insoteste,mami lucreaza cu el,impreuna cu familia ne bucuram de realizarile lui...
Cand era fata de varsta lui...ne intalneam atat de rar cu totii...
Stiu ca fiecare moment al vietii are avantajele si dezavantajele lui,stiu,dar nu pot sa nu ma gandesc cum cand era fata clasa I,si trecea la lectii,mami tb sa zburde prin casa dupa flacaul de un an,nastrusnic ...si cum fata realiza toate cerintele singura...
In ani ,mi-a povestit ca si-a dorit sa stau alaturi de ea,macar in camera,cu prezenta...stia ca nu o fac cu rea vointa,insa...altfel nu se putea...
Atunci de multe ori imi pierdeam rabdarea...acum cu cat calm le explic diverse probleme...mai ales,cat calm ptr educarea celui mic...la aceasta varsta ,a fetei,de multe ori imi pierdeam cumpatul si rabufneam...
As fii vrut sa fiu,fim acelasi parinte ptr amandoi...dar...anii au asezat lucrurile,anii si experientele ne-au invatat sa fim parinti...
Priveam aseara cu nostalgie cum tati si flacaul construiau un avion de jucarie:masuratiri,calcule,toata camera imprastiata,dar baietii savurau momentul...si taiau lipau cu foc impreuna...
Iesi baiatul din camera ptr a aduce ceva...folositor operei lor...atunci privirile noastre(eu si sotul)ni s-au intalnit...cat am asteptat momentele acestea....sa putem sa-i vedem zburdand fericiti prin casa ca mami si tati lucreaza cu ei...
Ca o concluzie...
In timp un cuplu,se consolideaza,invatam sa fim noi ,partenerii o familie,invatam ,in timp ,sa luam decizii impreuna,invatam sa fim parintii pe care si-i doresc copiii,in vatam sa fim un tot unitar...familia:parinti si copii.

[jo_ana]

Ce frumos ai descris relatiile si atmosfera de familile. Multumesc, parca mi-ai dau un pic de curaj si fortza!...eu sunt putin cam speriata, dar stapana, totusi, pe situatie

[aceeasi_eu]

[jo_ana]

Asa este, copiii sunt realizarile noastre, numai ca ma intreb: voi face fata cu doi?
Cu Ton, lucrurile - din punct de vedere emotional - au fost simple, dar acum ma apasa o gramada de intrebari si nelinisti pe care nici nu vreau sa le exprim, de frica sa nu stric ceva!Sau mai bine zis, nespuse, poate le fac sa dispara!
E adevarat ca nu realizarile materiale sunt cele mai importante, dar ajuta si intretin armonia in familie...
Oricum, s-avem parte de bebei sanatosi, caci noi le vom duce, cu greutati si bucurii, pe toate!

[aceeasi_eu]

Nu stiu cum reusesti sa faci tu sa dispara starile acestea,Ana,eu uneori daca impartasesc grijile mele cuiva si aflu ca nu sunt singura,parca jumatate din ele s-au dus...
De multe ori mi s-a intamplat atunci cand am avut o problema nespusa ,sa-i dau amploare in imaginatia mea...
Dar in acelasi timp,au fost ganduri si griji de-ale mele pe care am reusit sa le randuiesc si sa le depasesc singura...
Nu trebuie sa te gandesti la ce va fii,mergi in prezent ,iar ce va fii...te vei adapta tu atunci...'
Noi cand avea baiatul cel mic 1 an,iar fata 7(intra la sc.)ne-am mutat intr-un oras total necunoscut(numai nasii)si am plecat increzatori pe drumul acesta fiindca stiam ca acesta este drumul familiei noastre...Eram convinsi ca o sa gasim o scoala buna ptr fata,ca o sa gasim ajutor ptr baiat,ca o sa gasesc un serviciu bun,sotul a plecat cu transfer,dar eu am ramas in aer(eram in crestrea copilului)si toate s-au aranjat in timp...
Nu pot sa zic ca nu ma napadeau emotiile....ba chiar bine,cateodata...dar imi ziceam....o s-o rezolvam noi si pe asta...
Asa incerc sa-mi zic si acum...

[mina]

Lili, si mie mi-e dor de multe care s-au

[aceeasi_eu]

Intrand pe forum dimineata,la cafea,am vazut ultimul mesaj,,MINA,,.
In prima faza am simtit emotii puternice,bucurie,neliniste...
Apoi am citit cu calm tooot si vreau sa trecem la tonul sugubat al discutiilor de altadata:
INSIIIIIIST sa intri pe acest forum,numai in jurnalul meu ,ca te tin io ascunsa... ramane secretul nostru!!!
Intra in gandurile,framantarile,bucuriile mele,impartaseste-le cu mine!!!!
Iar gandurile tale vor ramane ascunse aici...in sufletul meu!!!
Sa spun ca acest lucru este valabil ptr toti prietenii mei???Nu e nevoie!!!Voi simtiti asta!!!!Si eu va simt!!!Stiu ca daca nu scrieti,voi sunteti aici!!!

[jo_ana]

[jo_ana]

[Rica]

Ah, ar fi o idee sa intre Mina in secret in jurnalul tau! Te pup Mina!

Haideti mai fetelor, ca totul o sa fie bine! Are D-zeu grija de noi si le aranjeaza el cum stie mai bine. Noi sa fim optimiste, cu zambetul pe buze si toate grijile sa dispara.
Va doresc la amandoua sarcini usoare, nasteri la fel si copii cuminti!