by Arheoloaga » Mon Oct 15, 2012 11:39 am
Am trecut de la visarea aceea dulce, la realitate, la ceea ce desi pare imposibil, totusi se intampla. Am urmarit in ultimele zile, o stire, mai degraba o poveste de viata care nu numai ca m-a intristat, dar mi-a adus atat de clar aminte ceea ce atatia ani m-am straduit sa ingrop adanc in memorie.
Stirea: un copil de 10 ani, a fost incredintat tatalui, dupa un proces durat 8 ani. Politistii care puneau in aplicare hotararea judecatoreasca, au dat dovada de o lipsa de tact pe care eu nu am vazut-o sau macar auzit-o nici macar la politistii comunisti. Luat pe sus de la scoala, tinut de maini si piciare, a fost aruncat intr-o masina a politiei, in timp ce se impotrivea si cerea ajutor matusii si bunicii. Ca ultimul talhar...a fost dus la politie si apoi a fost incredintat serviciilor sociale. Tatal isi striga multumit cauza, mama striga si ea impotriva tatalui si a sistemului. Copilul..intre atitudinea execrabila a politistilor si razboiul parintilor va ramane pentru totdeauna victima unor actiuni pe care toti le cred in interesul lui. Ulterior, au iesit la iveala multe detalii..mama, probabil datorita dispretului cronic impotriva barbatului care i-a distrus viata, interzicea copilului sa pronunte cuvantul "tata", de altfel, de foarte mic nu il mai vazuse. In timp, rezultatul a fost cel dorit..dar in fata acestui nou fapt..si tatal a reactionat si s-a ajuns aici. Cumva, in timpul "razboiului" copilul a devenit un obiect de posedat...si, cum oamenii nu mai stiu sa faca apel mai intai la tribunalul interior, la propria constiinta, prefera ca altii, ca legea, sa spuna ce este corect pentru copilul lor. Apoi ne declaram cu totii indignati, ca mama, ca tatal...ca politia, ca tribunalele au facut un dezastru, ca nimic nu functioneaza..ca orice.. dar copilul..el intre timp a pierdut intr-o clipa tot ceea ce stia si considera realitatea lui. Nici nu conteaza care dintre parinti avea dreptate, contextul la care s-a ajuns, care sunt convinsa ca totusi nu a fost dorit de nimeni, m-a cutremurat, m-a intristat si...mi-a deschis ochii asupra lucrurilor importante pe care suntem obligati sa le oferim copiilor nostri: stabilitate, intelegere, fericire, respect.
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.
![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupi")
![[floare]](./images/smilies/floare.gif "floare")
