Jurnal- Doina_m20

[doina_m20]

Multumesc Cellya,draguta ca intotdeauna .
Vreau sa-i fac un cadou,sa cumpar un scaun pt birou de la metro.
Sta la calculator pe un scaun naspa de care vreau sa scap. Abia astept sa vad ce fata face cand m-o vedea cu scaunu'-n brate. Imi place sa-l surprind cu cadouri surpriza si tac chitic pana in ultima clipa. Anul trecut am luat o camera video de la altex,in rate,pe numele socrului meu.Am tinut secretul o saptamana. Nu mai puteam. Toata lumea stia,mai putin el. Am facut o petrecere,am invitat cativa prieteni si i-am dat cadoul in fata tuturor. A fost super,nu-i venea sa creada,era ceea ce-si dorea.

[cellya]

foarte frumos ce spui tu acolo. frumos gest !
asa am avut si eu anul trecut ...doar surprize placute . tare bine e cand primesti ceva frumos la care nici nu gandeai ....
se apropie si ziua mea , nu mai e mult ,dar nu stiu daca voi face ceva anul asta . de fapt asa am zis si anul trecut si m-am trezit cu musafiri ....nici nu stiam ce sa fac mai rapid .

[doina_m20]

Aaa, pai si eu zic de fiecare data ca nu fac nimic si ma trezesc cu casa plina.

[doina_m20]

A trecut si ziua sotului. Gata cu petrecerile. I-am luat un scaun de birou de la metro, asa cum am zis, l-am ipachetat in hartie si i-am pus o funda mare, de se uita lumea la mine pe strada ca la urs. L-am carat de mi-au iesit ochii din cap (din depozit - ca acolo m-a lasat masina, pana acasa la mine). Nu va spun ce fata a facut cand m-a vazut cu ditai' cutioiu' in brate.

[doina_m20]

Vacanta in Italia - partea a IV-a.
Am plecat la Milano cu trenul. Am mers vreo 2 ore. Frumos, lume multa in tren, forfota, tot felul de natii care mai de care. Peisajul si mai frumos, muntii care ramaneau in urma. Aveam inima stransa, plecam spre un alt loc necunoscut si-mi era putin teama.
Am ajuns in Milano, mi-am revazut verisoarele si i-am cunoscut pe ceilalti membrii ai familiei. Mi-am cunoscut si verii pe care nu-i vazusem niciodata in tara (ce chestie) si m-am simtit bine intre ei.
Am stat si aici doua saptamani, la una din verisoarele mele care locuia intr-un apartament micut, cu doua camere. Ma plictiseam de moarte pentru ca eram singura in casa toata ziua. De plecat pe strazi mi-era frica sa plec, sa nu ma ratacesc, am invatat doar drumul pana la un internet si mergeam acolo aproape zilnic sa vorbesc cu sotul, sa-mi vad copiii. Plangeam mult dupa ce plecam de acolo,imi era atat de dor. Singura mea alinare era televizorul care avea pto tv international si la care nu pierdeam nici o stire. Atat. Seara venea sotul verisoarei mele si mai ieseam cu el la supermarket sau mergeam in vizita la cealalta verisoara care avea un apartament mai mare, undeva la iesire di Milano. Avea si ea trei copii, trei baietei care imi erau dragi si care semanau putin cu baietii mei (ca doar erau rude).
Revin.

[crinutta]

Acum citesc si eu jurnalul tau Doina imi place... sincera sa fiu incepe sa-mi placa acest forum.

[doina_m20]

Vacanta in Italia.
Nu am mai scris pe aici demult. Azi vreau sa termin ce am inceput.
Deci,eram in Milano,un oras superb,modern,mult diferit de Torino,
un oras plin de autostrazi, supermarketuri, aglomeratie. M-a impresionat mult multimea de oameni din parculetul din fata garii. Erau in jur de 200 de oameni ,toti romani, oameni care aveau sau nu aveau unde sta,care aveau sau nu unde sa munceasca,oameni care traiau prin case parasite de luni de zile si care se adunau sambata si duminica, acolo, in acel parculet, sa mai schimbe si ei o vorba cu cei din tara lor. Tristetea se citea pe fetele lor, dorul de casa si de cei dragi.
Verisoara mea a vorbit cu o cunostinta si mi-a gasit un loc de munca in casa unei familii foarte bogate, o familie tanara cu doi copii superbi,care stateau iarna in oras si vara intr-o vila pe malul marii. Am stat la doamna Michaela doar doua zile. Atat am rezistat. Era o femeie frumoasa, blonda, foarte de treaba. Mi-a insirat regulile casei si mi-a aratat ce aveam de facut. Nu mi se parea greu,chiar imi placea. Casa era de o curatenie desavarsita. Un apartament imens intr-o vila cu o curte interioara imensa. Era mobilata in stil vechi, o mobila sculptata in lemn masiv. Aveau o multime de argintarii,de la scrumiere,rame de fotografii,tacamuri, toate stralucind. Vesela era din portelan si era tinuta separat, intr-un dulap din sala de mese. Intr-un cuvant era locul de munca ideal,cu un salariu bun (850 de euro) cu 2 ore libere pe zi si duminica libera toata ziua. Lipsea insa ceva. Vointa mea.

[doina_m20]

Am crezut ca voi rezista, ca voi invinge oarecum dorul de copii,de casa,de sotul meu. Am plans mult,mult,am strans atata tristete si atata dor,incat sufletul meu nu a mai putut indura. M-am hotarat subit sa plec acasa. Nu m-am uitat in urma. Nu m-a oprit nimic, nici banii pe care i-as fi strans,nici rugamintile verisoarei mele,nimic. Vroiam un singur lucru, sa ajung acasa. Nu am sa regret niciodata ca m-am intors. Am sa regret ca am putut pleca de langa copiii mei care au atata nevoie de mine. Acum sunt linistita si fericita alaturi de familia mea. Mi-e dor de mama mea, mi-e tare dor. M-a ajutat foarte mult si-mi lipseste enorm, mai ales pentru ca abia acum avem o relatie apropiata, pentru ca acum avem ceea ce ne-a lipsit atata timp. Te iubesc mami!

[Sarah1980]

Cat de bine te inteleg !!!!! Asa este cu oamenii si cel mai trist este ca de la cei la care te astepti mai putin sant aceia ce te ranesc mai mult.
Nu face nimic,lumea este mare si nu ne dam batuti.
Asai ?

Capul sus si bucura-te de minunatiile de baieti pe care ii ai.

Sa fiti sanatosi si iti doresc fericire in suflet

[doina_m20]

Sa scriu... Ce sa scriu? Nu mai am nici o tragere de inima sa scriu AICI. Pacat. Chiar mi-a placut. Am intrat din plictiseala, nu aveam cu ce sa-mi umplu orele de stat degeaba la servici(moaaama ce job am ). Am trait momente frumoase si mai putin frumoase, m-am emotionat pana la lacrimi de nasterea vreunui bebe,sau de vreo noua burtica, am suferit alaturi(cu gandul) de necazurile fiecaruia, am ras in hohote de poznele sau intamplarile hazlii povestite cu atata farmec, am facut glume nevinovate, am invatat ca sexul nu se face doar asa de dragu' de-a face , am primit sfaturi, le-am urmat (pe unele ), am dat sfaturi (bune-cred) MI-AM FACUT PRIETENI! Asta conteaza cel mai mult. AMINTIRILE FRUMOASE SUNT CELE MAI DE PRET. Ele nu se sterg asa usor, raman acolo pe veci.