Depresia postpartum

[Kristin]

Azi sunt la capitolul "dedicatii muzicale".

Asa ca... [url=http://www.youtube.com/watch?v=5_S8GHb2984&mode=related&search=]You

[Marinela72]

Super piesa! Kristin...e mult pentru mine...multumesc pentru un lucru atat de frumos!

...si tie Treasure!

[ilinca_mioara]

Cu multa placere Marinela..asta e parerea mea si trebuia s-o spun!

[Marinela72]

Nu plecasem dar m-am intors, simteam nevoia sa scriu...
Sunt furioasa, suparata, trista. Te trezesti dimineata, bei o gura de cafea, pregatesti copilul pentru gradinita, pleci la serviciu, toate merg bine sau cel putin asa pare...Nu realizezi (sau atat de rar) ce frumos straluceste soarele, ce nostalgic fosnesc frunzele cand te joci cu picioarele in ele, ce minunat e cand ai parte de toate astea. Apoi un telefon (o sa anung sa le urasc) imi sparge linistea: "...accident de masina, a apucat sa sune la salvare, apoi a murit." Sec. Inchid telefonul si raman asa, de ce-urile ma chinuie, creierul amorteste si refuza sa creada. Negarea.
Era varul nostru, un munte de om, a inghenunchiat la doar 30 de ani. Raman in urma un copil (prea mic sa inteleaga ceva), o sotie ce nu mai are glas sa strige, o mama ce te priveste cu ochii goi si pierduti, un frate care stie cat de mult ii datoreaza, un tata bolnav de cancer care se intreaba cu galsul stins: "de ce baiatul meu si nu eu?", noi...
Lacrimile, cuvintele, exprima atat de putin. D-zeu sa te odihneasca. Nu te vom uita niciodata!

[lili_ang]

Atat sunt in stare sa spun....Dumnezeu sa-l odihneasca.

[tatarcalina]

mai fetelor se mai poate vb de o depresie dupa un an si trei luni? Simt ca inebunesc ,..pe bune , ma razbun pe copil nu mai suport sa stau in casa simt ca-mi vine sa urluuu. Mi-e frica pentru ca se cam agraveaza...nu am cine sa ma ajute toata ziua sunt doar eu si copilul ...sotul vine tarziu , soacra lucreaza, mama e departe de mine.....vrea un concediu...suntasade epuizata...copilul e extrem de energic, nu e rau dar e energic si ma pune jos...Simt ca as vrea sa am si eu o saptamana iin caresa fac altceva...de ex o curatenie general cate un somn sanatos la amiaza sau sa ma duc la servici. Sotul imi zice sa mai stau iarna asta cu el dar nu mai suport....credca sunt mai slaba eu din fire desi nu ma stiu asa...am trecut prin multe...dar asta incepe sa ma depaseasca. Cesa fac ? Dati-mi un sfat....

[jo_ana]

Nu pot sa dau sfaturi exclusive. Stiu insa sigur, ca daca as mai avea un copil nu as repata greseala facuta cu primul si anume: mi-as plati o femeie care sa stea cateva ore cu copilul! Iar asta din prima saptamana! Toti banii din lume nu fac cat linistea si atmosfera placuta din familie.
Te inteleg perfect, am trecut si eu prin asemenea momente. Bafta!
Marinela, scuze pentru devastarea jurnalului tau!

[Marinela72]

E in regula, pana la urma de acolo am plecat...de la depresia postpartum.
Intre timp multe s-au schimbat, si noi si lumea, copiii au crescut, noi am imbatranit.
Cat despre depresia ta dupa un an si trei luni...cred ca ai obosit. Asta se vede din ce ai scris, ai nevoie de o pauza si are dreptate Jo_ana: gaseste pe cineva sa stea cu copilul, iesi si plimba-te, relaxeaza-te si daca crezi ca iti face bine, incepe serviciul. Epuizarea, rutina, te pot face varza din punct de vedere psihic, certurile in familie se indesesc, sotul urla, sotia tranteste, copilul sufera...Stati de vorba si faceti ce credeti ca este mai bine pentru voi. Succes si astept vesti.

[cristina_gl]

Draga Marinela, imi pare atat de rau pentru varul tau... Din pacate, in astfel de situatii, orice cuvant pare inutil si orice gest absurd. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa dea putere familiei lui care avea atata nevoie de el!

[jo_ana]

Draga Marinela, imi pare tare rau de cele intamplate. La fel urasc (uram) si eu taraitul telefonului sau sirena ambulantei dupa evenimentul de asta-vara!
Sunt momente in viata cand nu putem face nimic, cand chiar si a suferi este prea greu ...
Dumnezeu sa-l odihneasca, iar celor ramasi sa le dea intelegerea si linistea necesara pentru a depasi momentul.