Dupa o lunga absenta, revin.......nu sunt foarte multe noutati in viata mea....doar multe planuri si cateva schimbari in familie. am o stare de spirit ceva mai increzatoare, si am invatat sa zambesc mai mult......
Puiii mei sunt bine...au avut ceva probleme de sanatate, dar acum sunt bine.
Am cunoscut oameni noi, si am mai invatat cate ceva....
.....m-am regasit cu vechi colegi, prieteni, ceea ce a m-a determinat sa nu uit sa ma bucur de fiecare minut ce trece, caci timpul nu iarta si nu se mai intoarce niciodata. Am inceput sa vad ca anii ce au trecut fara sa-i simt m-au transformat intr-o femeie....si ma simt oarecum rau sa vad ca toata lumea imi vorbeste la persoana a treia....ca barbati mai in varsta si tinere fete ma saluta cu ''saru-mana''. Ma simt atat de ciudat si batrana in acelasi timp.
Intr-una din zile fiul meu mi-a facut o declaratie socanta pentru mine
"-- Mami....ce picioare frumoase ai!!" Prima mea reactie a fost sa zambesc insa mi s-a parut ca nu sunt tocmai cuvintele pe care voiam sa le aud de la copilul meu.....apoi, m-am gandit.....creste, incepe sa vada o femeie altfel! in alta zi, m-a intrebat de ce eu nu am saniii mai mari.....iar am zambit.....ce sa-i raspund? L-am intrebat apoi daca lui ii plac fetele cu sanii mari.....raspunsul lui a fost afirmativ.....
Nu stiu daca e normal si daca trebuie sa ma ingrijorez de cuvintele copilului meu...insa tot ce stiu este ca trebuie sa il ascult si sa-i raspund cat se poate de sincer....tot timpul mi-am dorit ca, copiii mei sa vada in mama lor o buna prietena.
...............................
De curand am inceput divortul intre mine si sotul meu.....e o despartire formala doar in acte, deoarece intentioneaza sa plece si destinatia are niste reguli foarte stricte printre care si conditia de a nu fii casatorit. Ne pregatim atat psihic si fizic de luni intregi. Ne documentam, cautam oameni care au fost si ei acolo.....si cu toate ca auzim atat pareri pozitive dar mai multe negative, planul nostru e foarte bine pus la punct si nu renuntam la el chiar daca toata familia nu e de acord si ne descurajeaza. Ma pregatesc si ma gandesc ca pot ramane o mama singura pentru cativa ani....sau pentru totdeauna.....dar nu stiu de ce cred si stiu ca ma voi descurca.....ca intr-o zi se va intoarce.
............
In rest....toate vechi....
Va salut cu drag
