Despre mine...!

[roxy&alex]

[Cami-N]

Imi pare bine Iuliana!Eu sunt Camelia,cred ca ti-ai dat seama dupa nick . Mi-am dat seama ca sunt numele copiilor! Te felicit pentru ei si le doresc multa sanatate Acu ca am stat la masa..ma desfat cu vin in continuare ... Desertul...mai tarziu nitel

[roxy&alex]

[Cami-N]

....stii tu vorba aia...vinul rosu e bun pentru barbati daca-l servesc femeile? sau ma rog,unii zic ca-i invers,eu zic ca-i asa cum am spus eu...si o zic din experienta

[roxy&alex]

e bun si invers dar nu prea mult poate se intampla un accident si .... mai bine sa-l bea femeile

[roxy&alex]

Afara ninge linistit,
In soba, arde focul....
Buna Dimineata!
[url=http://www.glitter-graphics.com][/url]

[Cami-N]

Buna dimineataaaa! Nu mai ninge linistit...focul arde in continuare...
E o dimineata placuta,linistita...sunt treaza de mult,de pe la 6 cred dar ma simt foarte bine... Viata noastra e compusa din lucruri marunte..cateva raze de soare ce mi-au incalzit chipul ieri,mi-au readus bucuria in suflet...dar oare o pierdusem? Oare pierdem cu adevarat ceva vreodata ? Eu cred ca totul ramane intr-un lacas launtric si asteapta sa iasa la iveala.... Pana si suferintele parca fac la fel...parca nu treci niciodata cu adevarat peste ceva ce te-a durut, o mireasma,o frantura de melodie, o vorba sau un gest iti reamintesc mereu ....
O prietena de-a mea imi spune mereu .."Cami,lasa lucrurile sa curga de la sine!" Dar pot? Nu pot...simt ca daca nu fac eu ceva,nu se va intampla niciodata ceea ce-mi doresc...exista lucruri pe lumea asta care se realizeaza fara ca noi sa le influentam? Oare vine ceva de la sine? Poate uitarea....
Astazi imi vin mereu pe buze cuvintele unei piese ..am ascultat-o poate ieri? Ascultati-o si voi...

[mary_lou]

Cami...nici macar uitarea nu vine de la sine...Imposibil in cele mai neasteptate momente ale vietii sa nu iti readuca in minte ceea ce exista ingropat in cele mai adanci colturi ale mintii...Deja vu...
Bucuria o avem toti in noi, doar ca nu prea o lasam sa iasa la iveala.Cel putin asa cred eu...
Fruntea sus, fara ganduri negre, fara suparari ...Pupici!

[Arheoloaga]

[Cami-N]

... 1Martie,martisor, dimineata, soare,Alex,Dan,cafeaua aburinda,eu....Ma uit la insiruirea acestor cuvinte; exista un motiv pentru care le-am asezat asa.. la ele m-am gandit eu de cand m-am trezit si cam in aceeasi ordine...astazi voi sta cu baietii,las cursurile deoparte si le ofer cate un martisor baietilor mei. Sunt bucuroasa; Alex a recuperat,are acum 19 kg,parca e chiar mai bine decat inainte de probleme...il privesc des si-s multumita,il mangai si simt carnita sub degete,oasele s-au ascuns,buzele ii sunt pline si chipul ascutit s-a transformat in fetisoara lenesa de copil abia trezit. Nu-mi imaginez viata fara el langa mine...
Ieri la cursuri,intr-o ora de plictiseala in care un profesor dragut si amabil ne insiruia serviciile bancare pe un ton prietenos care se lipea de chipurile noastre obosite,mi-am rascolit imaginile din telefon....e acelasi telefon pe care il aveam cand eram insarcinata cu Alex...m-am revazut cu parul lung revarsat pe umeri ,cu un zambet larg pe chip si cu palmele protejand mijlocul extrem de umflat si atat de pretios,cu sotul meu langa mine,cu mainile lui pe umerii mei.... Mi-am amintit de acele zile...Aveam in perioada aceea o relatie de vis,ma simteam cea mai iubita si pretuita femeie...Dan era pentru mine tot ce mi-am dorit de la viata,pruncul din mine era rodul pretios al dragostei noastre, inafara de durerile de spate si starile de rau fregvente,nimik nu-mi tulbura fericirea completa...
S-a schimbat ceva de atunci? Nu,intre noi nu s-a schimbat nimik, m-am schimbat eu! El nu s-a schimbat...poate din cauza ca ceea ce simte pentru mine nu s-a schimbat...este acelasi barbat care ma intreaba grijuliu in somn daca m-a durut cand m-a atins din greseala sau poate a sforait cumva si mi-a tulburat somnul,care desi nu bea cafea,mi-o face in diminetile de we cand suntem acasa amandoi;este acelasi barbat care se framanta ce martisor sa-mi ia astazi si ce cadou frumos mi-ar putea oferi peste o saptamana; este acelasi barbat care oricat de obosit ar fi, isi desface bratele sa ma cuibaresc la pieptul lui si ma strange usor oferindu-mi acea stare de siguranta de care am nevoie... este acelasi om cu care m-am casatorit cu mai bine de 6 ani in urma si care imi spune din suflet si cu zambetul pe buzele lui frumoase" mami,eu te iubesc!"
Imi place cand imi spune asa...imi aminteste mereu ca nu suntem singuri,ca avem langa noi acel pui de om care ne completeaza...
El nu s-a schimbat...dar eu? De ce m-am schimbat de fapt? Eu stiu raspunsul si nu vorbesc cu adevarat niciodata despre asta...nici acum nu sunt pregatita...probabil ca voi fi pregatita doar atunci cand voi depasi ceea ce m-a transformat...cand acel ceva nu ma va mai durea si zambetul meu va fi la fel de luminos ca in acea pozica de pe telefon.....