"Lasa ca te descurci tu" - Alovel

[lili_ang]

Nu-mi place deloc ce citesc de vreo trei pagini incoace. Unde e Alovel'ul meu? Si eu trec prin aceleasi stari, dar cunosc si cauzele si poate e mai usor asa. Te inteleg...offf, ce te inteleg. E greu de spus ce-ar putea sa te readuca pe linia de plutire acum. Nu e egoism, pur si simplu sunt momente in viata de mamica in care asta chiar nu mai reprezinta totul. Eu pot sa inteleg sentimentul. Fericirea e formata intr-adevar din momente marunte, din clipe. Numai ca sunt perioade in viata in care nu mai reusesti sa le "vezi" sau sa te bucuri pe deplin de ele. Si ies la suprafata mai mult nemultumirile, tristetea...E greu in situatia prezenta sa te aduni si sa gasesti acel "ceva" care sa te faca sa zambesti. Asa cum zicea Kristin, rutina te omoara. Si mai ales constientizarea faptului ca lucrurile vor dura asa cum sunt acum, nu? Dar stii si tu ca TREBUIE. Am incredere totala in Alovel. Probabil schimbarea va veni cand te astepti mai putin. Si stii de ce? Pentru ca TU ai o atitudine si stii s-o folosesti. Iesi putin din "schema", arunca, tranteste, "innebuneste" pentru o perioada, strica rutina...
Eu aici sunt. Stii asta.

[MIRI2005]

Io-te la Alovica Ce-ai, maica? Vrei box? Na
Auzi, am o intrebare, da urechea incoa sa ti-o zic la ureche, sa nu te auda nimeni : esti grasa?
Ce-ai , fata? Te dilisi sau scapasi la .... ?
Potoleste-te , femeie. Cand te simti nemultumita, apuca-te de zugravit. Sa moara calu' de nu stau ca pe ghimpi cu gandul la noua mea bucatarie. E cool, imi ocupa tot capul, nu ma gandesc la nemultumiri Fa si tu la fel, e de bine
Pup Alovelul si sa te vad vesela, auzi? Ca de nu, vin sa te gadil

[cristina_gl]

[alovel]

Pt. Lili: multumesc de incurajare si incredere in mine. Cat priveste "atitudinea" imi vine sa scot Tweety-ul de la semnatura ca nu ma mai reprezinta motto-ul acela.

Pt. Miri: eu???? zugraveala??? sa pun eu manutza la treaba??? dilimache e la dvs. duamna mai bine arunc , trantesc cu zise Lilishor

Pt. Cristina: smotru prin casa??? who me??? daca ma urasti - impusca-ma , dar nu ma pune la treaba !!

[Cami-N]

Nu ne spui si noua cam ce-ti doreai pentru tine la varsta asta? Ca din cate inteleg eu,ai un job bun,un sot cu care te intelegi,doi copii sanatosi,o casa...
Cam ce ti-ai fi dorit? Poate daca incerci sa ne spui noua,incet incet te lamuresti si pe tine!

[alovel]

pai ...

job: e bun, dar as fi putut fi managerul general al unei mari companii sau mare patroana de nu stiu ce, nu-i asa? ei, nu sunt.
casa: da, am un ap. de 3 camere intr-o zona de bun-simt, dar as fi putut sa am o mare vila cu piscina si etc. ei, n-am.
copii: da, am 2 copii sanatosi, dar parca sunt legata de glie, tot timpul fug acasa, fug la serviciu, am grija sa fie ce trebuie cumparat , tot timpul vor cate ceva - eventual in acelasi timp, fiecare doua lucruri diferite si apoi se razgandesc si vor altceva - parca m-au castigat la loto.
sot: da, am un sot cu care ma inteleg si mai bun decat altii, dar .... dar .. aici nu gasesc cuvintele.

[cristina_gl]

Ceea ce ai scris tu ma duce cu gandul la un cuvant: plafon. Nu neaparat plafonare. Oricum, cred ca si tie iti este clar ca ai nevoie de putina culoare undeva. Sa-ti dau un sfat ar fi inutil, iar tot ce-mi trece prin minte sa-ti spun este... ,,lasa, ca te descurci tu". Asta pentru ca sunt sigura ca un om puternic ca tine o sa gaseasca in curand sursa si resursele. Am dat cu bata-n balta?

[psyche]

Intr-adevar schimbare e cuvantul de baza.
S-o iau pe puncet ca tine:

Job: poti incepe sa te gandesti cam de cat capital dispui (sau ai posibilitatea sa faci rost) si ce fel de afacere te-ai pricepe si ai putea sa pornesti. Micuta la inceput, dar o vei dezvolta + vei fi propriul tau sef.

Casa: discutam asta dupa ce se dezvolta afacerea

copii: vb cu bona sa stea intr-o zi sau doua ale saptamanii mai mult cu ei, sa poti face si tu altceva. Nu-i musai sa stai de la 17-22 cu ei zilnic, nu?
De asemenea, daca ar putea sa-ti faca si cumparaturile si sa gateasca ar fi genial (daca nu, se poate plati cineva si pt asta numai sa fie bani).

sot: aici nu te-ai exprimat, dar am vaga impresie ca totul se trage si de la faptul ca sotul a inceput masterul si nu-ti mai acorda atata timp/atentie ca inainte, plus ca o parte din treburile pe care in mod normal le facea el acum trebuie sa le faci tu caci el nu mai are timp. Si toate astea te afecteaza oarecum. Gresesc?

[alovel]

Cred ca aveti dreptate.

[Cami-N]

Cand sotul meu a inceput masterul,in sinea mea eram teribil de furioasa ca stau fara el si mai mult timp,ca el practic e mereu plecat. Nu puteam sa-i spun caci am cazut impreuna de acord ca trebuie sa-l faca. Cand am nascut,el alerga de la mine la scoala si de acolo acasa si tot asa! Eram cumva inciudata ca el statea acasa si invata in loc sa-mi tina de urat sau sa fie alaturi de mine in clipele cele grele. A ajuns la maternitate la timp (avusese de predat si un proiect in ziua aia) dar eu stiam ca el e cu mintea in doua parti,as fi dorit sa impartim impreuna fiecare minutel de emotie,dupa ce am nascut,a stat putin si a trebuit sa plece ca...a doua zi avea examen..
In fine,unele suparari erau nejustificate si nu putem sa le discut cu el...
Nu puteam sa fiu egoista...asta am simtit eu atunci si asa imi amintesc! Crezi ca te regasesti pe undeva?