Despre mine...!

[Cami-N]

Stii Adriana,cand eram copil,mama mereu ne compara cu familiile mai sarace,cu cei care rareori aveau paine pe masa sau isi permiteau o ciocolata la copiii lor si atunci eu ma revoltam si ii ziceam sa ne compare cu acei vecini care aveau de toate,case mari si frumoase,masini in curte si haine la moda! Asa gandeam eu copil fiind,ca trebuie sa-i ajungem pe cei bogati... Acum vad lucrurile altfel...cu totul altfel! Am inteles ca trebuie sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem si nu sa plangem dupa ce ne lipseste! Ca trebuie sa ne impacam cu noi insine ca sa putem fi fericiti si sa-i ajutam pe altii atunci cand putem. Si...ai dreptate,Dumnezeu da fiecaruia acea cruce pe care poate sa o duca. Nu putem sti ce ne asteapta in viitor nu-i asa? Te felicit pentru cum gandesti !

[ilinca_mioara]

Eu provin dintr-o familie foarte modesta! Imi amintesc si acum cum tata lipea singur pantofii a caror talpa se dezlipea, sau cum mama mai carpea din hainele lor care se rupeau, dar in timpul asta noua, mie si fratelui meu, nu ne-a lipsit mancarea pe masa, o haina curata si calcata, o prajitura luata la absolut fiecare salariu al tatalui meu....Am fost trimisa in excursii si tabere, in timp ce tatal meu nu a vazut marea decat o singura data in viata, de un Revelion....
Traind modest, stiu sa ma bucur de o bomboana, de o floare primita, nu visez la averi, masini scumpe sau mai stiu eu ce. Imi trebuie atat de putin ca sa ma declar fericita. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce am si tot ce-mi doresc este sa pot sa-i ofer o viata frumoasa Irinei. Ea are deja mult mai multe decat am avut eu vreodata, stiu si simt ca este un copil norocos, dar nu va fi un copil rasfatat care sa traiasca cu ideea ca i se cuvine orice, oricat, oricand.
Vorba mea de "capatai" este si va fi mereu : daruind...vei primi si cine ma cunoaste, poate confirma asta.
In fiecare zi cand o sun de la birou, Irina imi spune la telefon "mami..cadou..kider" si imediat continua..."cumi-te" (pentru ca stie ca doar daca e cuminte va primi cadou un ou Kinder ). Ce-i drept, ea chiar e un copil cuminte, nu e mai nazdravana decat oricare alti copii de varsta ei.

[Cami-N]

Ai mei au ramas si acum o familie modesta! Si eu ca si tine,am crescut cu putin si am invatat sa pretuiesc orice lucru marunt din viata care imi poate aduce un strop de fericire. Pe Alex poate ca l-am invatat cu prea multe,el are lucruri si conditii la care eu nici nu visam copil fiind. Ma straduiesc sa-l fac sa inteleaga ca nu poate primi orice fara sa dea ceva in schimb,uneori imi este foarte teama ca esuez in educatia lui...vezi tu,el este mai nazdravan si foarte temperamental iar eu de cele mai multe ori simt ca nu-i fac fatza si iau decizii gresite in privinta lui. Tu esti singura si cred ca reusesti mai bine sa-i croiesti caracterul Irinucai .Poate ca iti si seamana si de aceea este un copil cuminte si istet! Va imbratisez pe amandoua!

[ilinca_mioara]

Si eu si familia mea am ramas la fel de modesti. Mama si acum mai "carpeste" cate o bluza, camasa, iar pentru tata "concediu" inseamna sa vina in Bucuresti, la copii, la mine si fratele meu.
Tin minte ca acum foarte multi ani, primul salariu pe care l-am primit angajata fiind la Evenimentul Zilei, l-am cheltuit pana la ultimul leu pe cadouri pentru toata familia. Reactia tatalui meu a fost "fata draga, salariul e pentru o luna...intai platesti casa, facturile, datoriile daca le ai..si apoi vezi cu ce mai ramai". Mi-a ramas si acum in reflex asta: dupa ce iau salariul, primul drum il fac invariabil la banca, apoi administrator, apoi impart banii pe cheltuieli copil si casa...si abia dupa aia, din ce ramane, daca mai ramane ma mai gandesc la cate o "evadare" prin magazine. Dar nu ma plang, caci reusesc sa ma imbrac decent, mai ies la cate o petrecere, o duc pe Irinuca la locurile de joaca etc.
Stii Cami, referitor la copii nostri...eu am avut o perioada infernala...am clacat, m-am considerat o mama nenorocita, simteam ca nu-mi pot educa copilul, ajungeam la 17 acasa si-mi doream sa se faca mai repede ora 20 sa o culc pe Irina, pentru ca aveam senzatia ca nu exista o cale de comunicare intre noi. Dar, dupa 2-3 luni, am inteles ca eu eram vinovata: aduceam acasa problemele de la birou, Irina incerca sa se apropie de mine, eu eram fara chef, ea insista....eu eram irascibila, ii transmiteam nervozitatea mea.
Nu sunt nici pe departe o mama perfecta si, sper sa nu supar pe nimeni, nici nu cred sa existe vreo mama perfecta. Toate gresim. Si eu i-am mai dat cate o palma la fund Irinucai, ca apoi sa regret amarnic. E ideal sa nu se intample si astfel de "evenimente", dar am ajuns la concluzia si incerc sa ma obisnuiesc cu ea, ca cei mici sunt nazdravani cu totii si nu putem ramane mereu fara reactie la prostioarele pe care le fac. Eu nu cred ca e vorba de 'decizii gresite', eu cred doar ca noi invatam din mers sa fim parinti.


p.s. scuza-ma ca m-a luat 'valul' si am uitat sa ma mai opresc din scris

[mamiy]

[mamiy]

[Cami-N]

Multumim mult !
O zi de neuitat...dar nu in sensul bun. Nu m-am mai speriat de mult asa... Lui Alex i-a fost rau,dar asa rau nu i-a fost niciodata,sa vomite pana si apa pe care o bea 12 ore am stat lipita de el...ma ruga sa stau cu el si sa am grija de el....simteam ca atunci cand imi puneam palmele pe mijlocul lui se linistea si adormea...de parca palmele mele ar fi avut acea putere care sa-l ajute....Am incercat chiar sa-i transmit din energia mea si el adormea linistit si dintr-o data... Am fost in cele din urma la spital..ce a mancat in ajun si rosul din gat l-au adus in starea aceasta...maine va putea merge la petrecere daca respectam indicatiile... repaos total de alimente 6 ore de la ultima voma,ceai de chimen,menta, anason si saruri de rehidratare apoi alimentatia corespunzatoare si medicamentele prescrise! M-am linistit insa ma simt epuizata...ca si cum pana acum as fi dus in brate o piatra foarte grea si acum am lasat-o jos...

[roxy&alex]

imi pare rau ca ati avut probleme , pentru voma este foarte bun si debridatul suspensie, mie nu-mi lipseste din casa, insanatosire grabnica si sa va distrati frumos

[Cami-N]

Da,cu debridatul am inceput...din pacate e la fel de grav. A avut dimineata un episod mai bun...singurul lucru pe care nu l-a vomat a fost painica cu branza de dimineata in rest,orice baga in gura,vomita la o ora doua! Nu vrea sa manance nimik din ce e recomandat,nu vrea sa mai bea ceai,vrea doar apa ...M-am infuriat la culme,daca nu bea ceai,nu primeste nimik. Este extraordinar de incapatanat...parca ar prefera sa-i fie rau decat sa accepte sa guste macar ceva din ce-i pregatesc. Scaune nu prea are si apoase nu a avut inca dar nici normale nu sunt.. Niciodata nu i-a fost atat de rau....... nu face febra...nu mi se pare ceva infectios...mi-e teama sa nu aiba el ceva....nici nu mai stiu ce sa cred...voi lupta cu el si cu incapatanarea lui. Maine voi lua de la farmacie ceva pentru combaterea vomei,azi a vomitat mai mult ca ieri si luni vom merge la medicul nostru ii dau naibii pe cei din spitale....
Sunt descurajata,obosita,mi se pare ca Dan nu ma ajuta suficient...ma ingrozeste gandul ca situatia asta ar putea dura saptamani intregi...

[roxy&alex]

imi pare rau...branzica proaspata , piinea prajita , covrigeii sarati,nu cred ca vrea pilaf de orez cu carnita, carnea la gratar si telemeaua ne-a recomandato, ceai de menta daca il bea ,apa plata, banane, mar compot, sunt doar o parte din produsele care poti sa i le dai , noua ne-au facut bine ca am patito si noi urat de tot , fara lapte dulce... merge iaurtul acru...va doresc sanatate.