vara mea pierduta!

[Cami-N]

Jo,recunosc,n-am inteles jocul de cuvinte dar piesa imi spune ceva... de ce sa nu visam totusi?

[mary_lou]

Ce inceput frumos...!!! Un dans asta e viata!

[jo_ana]

Si ce sfarsit...

Azi mi-era lene...citind in jurnalul lui Mary, m-a lovit din nou revolta...
Adica de ce sa fiu eu cea care ierta la nesfarsit, de ce sa fiu mereu eu cea intelegatoare, de ce eu sa fiu concilianta si calculata? Dece pentru mine n-a fost timp niciodata,de ce copiii mei n-au primit nici macat un pachet de pampers delabunicii lor, de ce cand spun mi-e greu, mi se replica "altora le e si mai greu", de ce cand sunt singura si indurerata, lumea e pustie, de ce nu m-a auzit nimeni niciodata, de ce idealurile mele au fost tratate mereu ca prostii...
De ce nepotii sunt importanti doar pentru a fi vazuti de lume impreuna cu bunicii, de ce toate lucrurilemele au fost scoase din casa, de ce eu nu ma simt acasa, acasa la parinti...
De ce de 6 ani, bunicii n-au avut timp, macar 0 zi pe luna sa stea cu nepotul/ii? de ce nu s-au gandit niciodata ca o familie in care sotul si sotia alearga de zi pana noapte, se culca istoviti de munc, griji si calcule infinite, pe perne din paturi diferite poate fi distrusa usor, doar din epuizare si lipsa comunicarii emotionale? De ce?...
Doar egoismul meu?...Mai bine eram egoista acum 8 ani, mai bine inghiteam mai putine, mai bine le dadeam sanse mai putine, caci as fi suferit mai putin...

[mary_lou]

Asa de rau imi pare ...Nu as fi vrut sa-ti trezesc amintiri neplacute draga mea! Si imi fac mea culpa...Doar mi-am zis de nenumarate ori ca n-o sa spun aspecte neplacute ale vietii mele aici...
Exact asa ca tine poate ca simte si ea...Poate si ea se intreaba de ce mama nu a venit sa stea cu nepoata, de ce a lasat-o singura, de ce nu i-a mai trimis bani lunar cateva milioane asa cum o facea, de ce ultimile dati cand ne-am inatalnit nu i-am mai dat nici eu bani...
Imi pare rau, ca ai trecut si treci prin asta...Eu te inteleg...Si eu am trecut prin asta..Pana in ziua cand am zis stop...Nu voiam sa imi traiesc viata cu sotul certandu-ma din cauza alor lui...Nu puteam sa merg cu el de mana la divort - si sa spun "domnule nu il mai iubesc ca ma calca pe coada masa"!!!Nu mai suportam usi trantite in nas, lipsa de afectiune, lipsa de comunicare...Ma vedeam pe locul doi mereu!!
Si acum mi-am resuscitat relatia, greu, cu un pret mult prea mare - pierderea sarcinii..Si pentru ce Jo?!! Ca masa ma jignea? Ca taica-su isi vara coada in tot ceea ce tinea de familia noastra?!
Am spus stop!! M-am schimbat - am inceput sa ignor, sa devin nesimtita si sa nu creiez dispute...Au usa deschisa la mine - destul de rar ce-i drept, vorbim la telefon desi stau la doi pasi de mine, sotul meu merge aprope zilnic cu Octav la ei, si eu sunt linistita...
Nu ma mai cert cu el, nici cu ei, si nu mai am inca un motiv de stres!

ps...As vrea sa fie si la tine o cale de mijloc...As vrea sa te imbratisez si sa imi cer scuze inca odata!

[Dual]

Din nefericire ma regasesc in atitudinea amandurora! Greu mi-a fost si-mi este inca cu socrii! La noi nu s-a pus niciodata problema sa stea cu nepotii, ei au avut in cap intotdeauna o chestie de genul: "i-ati facut sa vi-i cresteti!", apoi si acum daca mergem la ei mergem cu mancarea-n traista. Si pentru noi si pentru ei, chestia asta nu m-ar deranja daca nu ar avea... Norocul casniciei noastre a fost ca al meu a fost intotdeauna de partea mea, de multe ori chiar a trebuit sa fiu eu cea care ii impacam, urate amintiri am legate de ei! Oricum dincolo de toate frecusurile am fost constienta ca sunt parintii lui si oricat de tare s-ar supara pe ei, sufera si el ca sunt asa, deci am invatat sa ne vedem rar, sa discutam despre cat de soare e sau cat de tare ploua si daca sesizam vreo schimbare brusca de dispozitie sa ne luam de mana si sa plecam la casa noastra.

[oare]

Jo, nu-ti cere nimeni sa ierti la nesfarsit toate lucrurile astea.
eu ti-as cere insa sa nu te mai astepti sa le primesti, pentru ca te vei scuti de dezamagiri inutile. e dureros, dar asta-i realitatea si trebuie sa invatam sa traim cu ea.
imi pare rau daca te-am suparat.
candva, poate voi avea dispozitia necesara pentru a povesti si atunci vei intelege de ce am tras concluziile astea. iar daca ti le-am impartasit, e pentru ca pe undeva ,,am auzit'' si pentru ca-mi pasa

[jo_ana]

[Dual]

[mary_lou]

[quote="Dual]cand am rabufnit si eu, intr-un tarziu am priceput ca nu-i pot schimba si ca cel mai destept cedeaza! [/quote]

Adevar grait-ai duamna draga!

[jo_ana]

Din punctul meu de vedere discutia se incheie aici: indiferent de situatie, e bine sa stii cu cine ai de-a face pentru a sti unde fixezi limitele...in niciun caz limitele nu trebuie sa-ti afecteze libertatea si binele familiei, dar nici sa te ingradeasca si sa te tina captiv.
Respectul fata de aproape di cel fata de sine este elementar pentru relatii firestiintre oaneni, iar adevarul este cheia respectului si baza convietirii armonioase...a zambi din complezenta, sau a spune "da" fara sa simti astfel, nu inseamna ca acolo domneste armonia.
Niciodata nu e bine sa judeci sau sa critici faptele altora, caci din punctul de vedere al fiecaruia, ele isi au o justificare fireasca...bine ar fi ca atunci cand facem una sau alta, sa nu uitam de ce este drept, adevarat si cinstit