aaaaaaaaa.........daca am putea sa facem numai ce ne place........mmmmmm,ce viata!Dar probabil ca ar ajunge sa fie banala.La un moment dat nu am mai simti placerea, pt.ca nu am avea cu ce sa o comparam.
Alinuta, se pare ca iti iubesti mult sotul, altfel nu ai mai sta langa el, nu ai avea puterea sa-i ierti toate nebuniile.Doar iubirea este indelung rabdatoare si iarta tot.Atata timp cat exista dragoste, o sa ramai langa el.Daca el o sa continuie cu nebuniile, probabil ca si tu o sa-ti gasesti micile tale placeri(in diverse lucruri facute singura, nu neaparat sa faci ce face el)si o sa ajungeti sa convetuit impreuna, ignorandu-va activitatile facute cand sunteti singuri.Adica sa nu va pese ce face celalalt ata timp cat vine acasa, se poarta frumos, are grija de copil si multe altele.Dar chestia asta te-ar putea face si vulnerabila.... In momentul in care ar aparea cineva care ti-ar acorda toata atentia(atentie pe care sotul tau o imparte) e posibil sa te rupi de ce ai si sa renunti la viata pe care o duci, dandu-ti seama ca se poate si mai bine, si ca poate meriti mai mult.
dar eu iti doresc sa va cresteti copilul impreuna.poate ii da dumnezeu minte si se linisteste.Dupa cum spunea el, femeile astea nu inseamna nimic pt.el....si e posibil, atat timp cat vrea o famile si si-a dorit un copil.Dar viata asta stresanta si trepidanta, timpurile in care traim......nu vreau sa-i gasesc o scuza.....sunt multi factori care te imping la lucruri necugetate, totul e sa te poti abtine, iar daca nu poti, macar sa te trezesti la timp cat nu e prea tarziu si regretele nu-si mai au rostul.
Iti doresc tot bine din lume si putere sa poti lupta pt.binele tau si-al copilului.