Parca sunt intr-un serial de televiziune
.
In cele doua sapatamani cat am stat in Torino , la mama mea,m-am plictisit de moarte. Loc de munca nu am gasit nicaieri, cu toate ca mama mea avea destule cunostinte. Mi se parea ca sunt inchisa intr-o cusca, in acel apartament micut. Cautam cel mai mic motiv sa ies, sa merg sa dau un telefon acasa, sau macar sa ma plimb putin pe bulevard. Imi placea acel bulevard, dimineata era o forfota de nedescris pentru ca se transforma intr-o piata, era o galagie cumplita, oameni de toate natiile,tarabe de o parte si de alta cu fel de fel de lucruri. Bazar in toata regula. Dupamiaza se facea curatenie,iar seara era un loc minunat pentru plimbat...catelu'
.
Dupa doua saptamani de stat,mama mea suna niste veri care erau stabiliti in Milano de vreo cativa ani. Ma hotarasc sa merg la ei in vizita si poate cu putin noroc ma ajuta sa-mi caut de lucru.
Atat deocamdata, mi-e frica sa nu-mi dispara mesajul daca scriu prea mult
.



