cum depasiti momentele in care pleaca sotul in delegatie?

[alovel]

[cristina_gl]

Cunosc cateva familii in care sotii lucreaza pe vapoare si pleaca cu lunile de acasa. Ma intrebam cum m-as fi adaptat unei astfel de situatii. Sau daca m-as fi adaptat. Cred ca as fi refuzat din start. sau nu?...

[HappyHippie]

[alovel]

Si eu mi-am luat apartament cu banii obtinuti din munca in strainatate ....si as mai fi avut posibilitatea sa plec ..... asa ca inteleg.

[HappyHippie]

[cristina_gl]

[HappyHippie]

[ygrec]

Tatal meu a fost plecat pe mare mult timp...lucra pe pescadoare, timonier...A iubit enorm de mult aceasta munca, dar viata, vremurile in care a trait au decis sa fie altfel...Noi, copii fiind, nu ii prea simteam lipsa, era mai mare satisfactia pe care o simteam cand rontaiam la Baltazare si alte tipuri de gume de mestecat printre copiii de blocatari, cand aveam blugi,ciucalate, banane , nuca de cocos, anans, curmale, smochine,...calciu Sandoz, ...ca asteptau cadouri de la noi invatatoare, profesori - carpete-ca asa era pe vremea aia, metraje de nylon-ca era la mare moda, scoici/melci de cele mai minunate si incredibile forme si culori si...ce sa zic, nici nu imi vin acuma in minte toate...ca am fost primii din bloc care au avut masina mica, ca faceam toate concediile, unde in alta parte decat la mare! ne rasfatam la rest. Zorile din Constanta-unde se adunau ...marinarii!-...eeehhhe, ce vremuri!


Dar... n-am intrebat-o pe mama cum s-a simtit ea, singura, cu 2 copii...!

[HappyHippie]

Da, pentru copii poate fi palpitant si in general lor le convine, pentru ca au parte de multe chestii pe care altfel nu ar reusi sa le aiba...insa nu intotdeauna acest lucru poate fi benefic lor...plus ca risti sa se rupa legatura stabilita intre tine si copil si care va fi aproape imposibil de restabilit la varsta adolescentei lor.

[cristina_gl]

Cred ca sotiile se adapteaza pana la urma acestui stil de viata. Mie nu mi s-a parut ca vreuna dintre cunostintele noastre ar fi nefericita, dar n-am de unde sa stiu ce-i in sufletul lor. Poate ca-i mai greu cand sunt copiii mici, cand apar probleme la scoala etc. Mai cred, de asemenea, ca o sotie de marinar trebuie sa aiba personalitatea construita intr-un anumit fel: sa fie capabila sa se descurce singura in orice situatie, sa poate sa-si infranga dorul atata timp, sa stie sa faca si pe tatal atunci cand e nevoie. Pare destul de simplu, multe dintre noi avem taria sa ne descurcam in viata singure, multe femei se simt singure cu tot cu barbat alaturi... deci tot singure trebuie sa se descurce. Cred insa ca nu le e usor, sau nu lasa sa se inteleaga asta.
Cat despre copii... aici problema e mai delicata. Spre exemplu, am avut o eleva care a fost pe punctul de a se lasa de scoala. Fata foarte desteapta, la situatie materiala, evident, printre primii din clasa... dar se cunostea ca ii lipseste autoritatea paterna. Pana la urma s-a redresat si acum e o studenta foarte buna, activa, bagata prin tot felul de organizatii. Ar fi fost pacat sa se piarda.
A fost un exemplu, nu generalizez, caci si asa am deviat putin de la subiect.