Citeam prima mea postare pe acest forum. Au trecut doar 2 luni de cand plina de deznadejde si tristete incepeam acest jurnal. Ati observat cat de putine sunt fetele care incep sa scrie intr-un moment de fericire? Nu stiu cum se face dar ne e mai usor sa descriem amaraciunea decat implinirea...Totusi, aspectul pozitiv sta in faptul ca doar dupa cateva pagini de jurnal, lucrurile par sa se limpezeasca. Inseamna ca functioneaza nu? Sa scrii negru pe alb care este problema te duce in cele din urma pana in miezul ei si incepi sa vezi solutia. De exemplu "eu cea de astazi 24 nov" nu poate crede ca "eu cea de acum doua luni" era asa pierduta si fara speranta...Eu cea de acum as avea o gramada de solutii pentru "eu cea de atunci"! Cat de complicat e omul...cat de minunat de complicat!
Astazi sunt atat de vesela ca nu-mi incap in piele! Ninge!!! Pe cuvant ca nu ma intereseaza serviciul (se si vede, ca am stat mai mult pe forum in loc sa-mi fac treaba
![[:D]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
), nu imi pasa ca zugravii nu ma suna si parca vad ca fac Craciunul cu un perete distrus de umiditate si nici ca nu imi merge aerul conditionat in birou...Azi imi pasa si ma intereseaza doar sa nu las nici un norisor sa imi umbreasca buna dispozitie!
Incerc sa aleg cateva poze facute ieri la munte...A fost tare frumos...o zi cu cerul de cristal! Si am mai gasit totusi un coltisor de toamna! Apoi ne-am indreptat spre cota 1000 a Subalpilor si am dat cu nasu' de ger adevarat dar a meritat...
Aici eram ceva mai jos:
Apoi dealurile...
Si muntii cu caciuli albe:
Iar aici o imagine de ansamblu de la cota 1000...In zare, in partea opusa muntilor se poate vedea marea:
Da...e tare frumos in natura...e totul atat de simplu, firesc si e...liniste.
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.
by Marinela72 » Mon Nov 17, 2008 2:22 pm 
![[bis]](./images/smilies/bis.gif "bis")
)
