The story of Mary....

[Arheoloaga]

[Cami-N]

Stii,eu te consider una dintre cele mai puternice femei pe care le "cunosc"...cand gasesc aceste semne de intrebare printre randurile jurnalului tau ma gandesc ca ceva se intampla in sufletul tau;stiu in acelasi timp ca va trece si peste cateva zile iar o sa ma tavalesc pe jos de ras la una sau alta replica de-a ta... Eu sunt o fire slaba,lupt prea putin,mi s-au oferit foarte multe de-a lungul vietii mele,de foarte multe ori sunt recunoascatoare pentru tot ce am,pentru tot ce primesc si pentru tot ce simt in viata asta dar exista si zile in care ma intreb: Cum ar fi sa am alta viata? Daca e sa credem ca totul e predestinat,nu am mai face poate nimik;am lasa totul in voia destinului ...dar nu-i asa.... asa cum spunea cineva mai sus, alegerile noastre ne-au facut ceea ce suntem astazi si tu esti un om minunat,o luptatoare,un suflet cald,o mama perfecta,o fire vesela,o prietena adevarata ... Te imbratisez cu drag...
Eu sunt numarul 34736 ....

[mary_lou]

[marimira]

Mary iti sunt alaturi,as fi vrut sa fi putut face mai mult,te imbratisez cu drag!

[jo_ana]

Nu stiu ce te framanta, Mary,dar cunoscacest sentiment...acela de afi coplesita de ganduri si framantari, de anu zice nimic, de a ma macina singura...poate de frica de la le vedea negru pe alb, exprimate, de groaza ca odata exprimate,acele ganduri s-ar putea transforma intr-o realitate mai cruda decat cea existenta, poate si de jena ca nu cumva cine le-ar citi sa le considere fie puerile, fie exagerate...
Stii,e bine sa luam viata asa cum ea: atunci cand suntem impovarati, sa ne ducem greul cu speranta ca vor veni clipe mai bune, iar atunci cand soarele straluceste, sa ne bucuram de lumina!
Te imbratisez si-ti doresc liniste si putere multa!

[mary_lou]

Inca un wek sfarsit...Dar m-am relaxat printre diverse obligatii...

Am sa scriu aici povestea de viata a unei persoane importante din viata mea...De cele mai multe ori, uit de aceasta persoana si cand o vad, intr-un final, ma gandesc ca lumea ea ar fi mult mai trista daca ea nu ar fi...
O sa expun aici, intre randurile vietii mele, viata ei...Sa recitesc mereu cand intru aici..Si sa nu uit ceea ce inseamna ea pt mine...

Sa iti incepi viata la 19 ani, fara mama, cu o sora mai mare plecata - casatorita si sase frati de "avut " grija...Cu un tata autoritar,pe care eu nu l-am apucat sa il cunosc, decat prin intermediul unor fotografii ponosite de praf...O privire inchisa, ochii negri si fruntea brazdata de vreme, de griji de singuratate...

L-a cunoscut pe el, un tanar frumos inalt brunet...S-a indragostit de el si au facut un copil...Insa el nu a vrut-o de nevasta...Si a lasat-o la 19 ani singura, cu un copil...

Doi ani mai tarziu, a cunoscut pe altcineva, un blond, cu ochii albastri...Coincidenta sau nu, purtau acelasi nume de familie...Le- a fost scris probabil in stele sa fie impreuna sau poate...asta a fost norocul ei...Sa isi imparta viata cu un om bland, frumos la exterior dar si la interior...A avut cu acest barbat inca trei copii, pe langa al ei...Nu a facut niciodata diferenta intre copii...Le-a fost la toti in egala masura tata...Copii au crescut si au adus nepoti fiecare , 3 de la cel mai mare, 2 de la fata lor cea mare , 1 de la fata lor cea mica si 1 de la mezin...

Au crescut acesti copii de mici...La casa lor, cu o gradina in fata plina de pomi fructiferi, casa mare vopsita cu verde si crem...Seara, dupa o zi de munca, nepotii se asezau la o masuta facut de bunicul lor, cu scaune mici si cu modele diferite....Fiecare isi avea locul lui bine stabilit...Ritualul era : se asezau imprejurul mesei joase, si asteptau bunica, sa toarne mamaliguta din ceaun pe un fund e lemn, ca mai apoi sa o portioneze cu ata..Fiecare avea bucatica lui de mamaliguta...
Apoi masa...in liniste la inceput si apoi el, bunicul intreba pe rand despre "aventurile" nepotilor ...Se radea pe infundate....In acea bucatarioara, cu o plita in care trosnea un foc molcom...Miros de lapte in ceaunul ce a fost facuta mamaligutza...

Cea mai mare nepotica, apoi spala vasele - niste castronele de email...rosii si verzi, linguri de aluminiu si furculitze la fel...

Au trecut anii...Copii si nepotii ii vizitau an de an, la sarbatori, apoi faceau vacantele impreuna...Multe amintiri, multe trairi care acum, pentru mine inseamna enorm...Nepotii au crescut mari...Cea mai mare nepoata a fost preferata lor, umarul la batranete...Mandria ca ea o sa ajunga o "doamna" bine...

Ce frumos erau serile de vara cand veneau toti acasa - copii si nepoti si se intindeau mese mari in fata casei si se radea mereu...

Toamna lui 2000 nu am sa o uit nicicand...Ceilalti veri ai mei, caci acesti "nepoti" eram eu cu fratele si verii mei, au inceput scoala, pe 15 septembrie...Eu luasem la facultate, incepeam o noua etapa a vietii mele...Am ramas mai mult la bunici, si mereu imi vine in minte, bunicul meu cel frumos, cu niste ochi superbi albastri, pe camp cu coasa in mama, un vant imi arunca firele de par iesite din impletit in spic facut de bunica mea...Eram la taiat de ciocane de porumb: "Mai odihneste-te Marie..Bea niste apa..."

Peste inca un an...Il paraseam, cu trei zile inainte de 1 octombrie, cand incepeam facultatea ...L-am si l-am sarutat indelung pe frunte...Mi-a zis - mai ramai o saptamana, doar atat...Era tintuit intr-un pat, de o jumatate de an...In ultima luna mancase foarte putin...Mi-a intins mana - "mai ramai o saptamana, doar atata"...
P 8 octombrie s-a stins,in bratele fiului lui cel mare...Ar fi contat oare daca as mai fi ramas inca o saptamana?!

In tot acest timp cu bune si rele, i-a fost alaturi,o femeie puternica, cu un organism slab, plapand, bolnavicios...Am fost preferata lor, acum am ramas preferata ei...Nu uita niciodata sa imi dea un telefon, sa ma intrebe ce mai fac, ce face puiul meu, sau sa vina la mine, si doar sa-mi povesteasca de trecut...De nastrusniciile pe care le faceam cand eram mici...

A crescut 4 copii si 6 nepoti si din cand in cand, are grija si de stranepotul ei...Mereu imi povesteste de trecut cu o licarire speciala in ochi...Nu vad nici urma de regret pe fata ei...Poate singurul ar fi ca a ramas singura, si jumatatea ei nu a apucat sa ne vada pe toti, mari, realizati, cu copii...

La nunta mea a avut locul lui "rezervat"....

"Amintiri, amintiri dulci amintiri...
Intr-un colt al inimiiiiiiiiiiii mele..." (Imi suna acum un cantec al Anastasiei Lazariuc)...
Am scris prea putin pentru cate trairi imi vin acum in cap...dar le retraiesc mereu cu pacere pe toate...De bunii mei, inalti si frumosi...Am avut norocul sa traiesc langa niste oameni minunati, sa traiesc o copilarie minunata...
Va multumesc...Voi ati creionat omul ce sunt azi - omul ce apreciaza valorile umane...

Iti multumesc buna mea ca imi aduci mereu aminte ca viata ta simpla a fost de un milion de ori mai buna decat a multora dintre noi...Iti multumesc ca existi, azi langa noi si ...sper ca esti mandra de mine!

PS...O fila din povestea lui Mary, menita sa va arate ca familia conteaza cel mai mult...Nu va uitati nicicand radacinile si povestiti mereu copiilor vostri...Poate peste ani si ani, vor avea aceiasi licarire in ochi, ca cea a bunicii mele, la fel de plapanda si azi, bolnavicioasa, dar cu un par superb negru si doar cateva fire albe in coltul tamplelor, cu fatabrazdata de riduri..la cei 70 de ani pe care ii are...

Noapte buna tuturor oriunde va aflati!

[bella84]

Frumos Marie foarte frumos,ma bucur ca iti impartasesti gandurile si trairile cu noi

[marimira]

Mary incep sa cred ca tre sa dau de baut sa stii,e cam devreme sa dau un verdict dar sper in si mai bine.
Despre amintirile tale frumoase nu pot sa spun decat ca ma bucur ca exista oameni ca tine,simpli dar cu un suflet mare,oameni care ajuta necoditionat...oameni minunati.
Ma voi gandi mult la istorisirea ta...mereu mi-am spus ca ar trebui sa fac tot posibilul sa ajung si eu mai des la mamaita mea,care are tot 70 de ani ca si a ta, as vrea sa ma bucur cat mai mult de privirea ei simpla si calda...multumesc Mary ca mi-ai adus aminte de cat de mult tin la ea si ca ar trebui sa pretuiesc mai mult clipele petrecute cu ea.

O saptamana usoara sa ai!

[Marinela72]

Sunt convinsa ca stiu ce om minunat au crescut...

[jo_ana]

Parca cunosc aceasta poveste cu bunici, pe ici pe colo personajele difera...frumos povestita si cu oameni minunati...