vara mea pierduta!

[Marinela72]

Jo, fiecare trecem prin momente asemanatoare...ne e dor de anii aia nebuni, de viata lipsita de griji, de gasca de prieteni de alta data...Asta nu inseamna ca ceea ce avem acum ne nemultumeste ci pur si simplu traiesti acel sentiment al trecerii timpului, copiii cresc si isi vor lua zborul, imbatranim fie ca ne place sau nu sa acceptam sau sa credem asta...
Ma surprind si eu cateodata...am tot ce mi-as fi putut dori si totusi...
Bucura-te de copiii tai, uite vezi...tu ai avut curajul sa mai faci un bebe...eu nu si desi imi doresc imi lipseste puterea de a o lua de la capat.
Da-ti o fuga undeva in weekend, ajuta si incarca bateriile...
Pupici!

[larisa29]

La multi ani!
Sa ai parte in viata de tot ceea ce iti doresti, sanatate, bucurii, bunastare, iubire multa si multa, multa, multa fericire!

[jo_ana]

Multumesc, Larisa!

[cadbury]

Jo_ana, ce mai faci, esti mai bine?...
Sunt sigura ca vei gasi in tine puterea sa treci peste toate obstacolele, fiindca viata e frumoasa si merita traita din plin.
Pupici!

[jo_ana]

Ileana, scuze, n-am trecut pe-aici...
Teoretic sunt bine...adica atunci cat Ton si Art sunt bine, si eu sunt ok! Pe de alta parte...merg inainte cu tot ce mi-e dat! Bun si rau? Rau sau bun?...nu le mai analizez!...aaa, coloana? nu sunt 100% bine, dar e in limita suportabilului, ma doftoricesc babeste si ma menajez, cat de mult se poate...chiar ma mir ca de cand a dat vremea sta urata, m-am dureri mai defel...
Multam de gandurile bune!

[fanuta]

Daca ai sti jo de cate ori imi pun si eu aceasta intrebare: unde sunt anii de liceu sau de facultate cand nu stiam ce-s grijile (singurul stres erau examenele peste care as mai trece de 1000 de ori) si aveam multe prietene cu care stateam la barfe sau jucam carti pana dimineata, cu nici un ban in buzunar, dar totusi fara nici o grija. Sunt mai mult decat multumita de ceea ce am acum, dar nu ma pot impaca cu gandul ca acei ani nu se vor mai intoarce. Si, da...am constatat si eu acu vreo luna ca trebuie sa-mi schimb permisul. Si acum simt la fel de puternic bucuria acelei zile in care l-am luat...Doar 10 ani au trecut...

[jo_ana]

Zi obisnuita! Copilul cel mare la gradi, eu si Art acasa...am iesit la plimbare: de fapt trebuia sa gasesc piticul sa-i aduca lui Ton o jucarie demult dorita si din plin meritata!...o zi frumoasa, absolut minunata!...am gasit piticul, apoi am cules frunze cu Art...ne-am indreptat spre gradi, sa-l luam pe Toninul nostru; primise bulinuta, se juca afara cu prietena lui...deja e indragostit...m-a pus pe ganduri...adica scrie piticului, dar e indragostit!...si chiar e: adica ieri, in timp ce ne jucam in curtea gradinitei, copilul observa in groapa de nisip o urma de pantof...si-mi spune: e al Dariei...abia astept sa vina luni, sa o vad!...
...cat de frumos...ce frumoase sunt aceste sentimente...
...azi mi-as dori o clipa de singuratate...de unde s-o culeg?...

[aceeasi_eu]

Buna!!
Mi-era dor de momentele cand eram cu burtici si stateam la barfulici!!
Si eu zile cand vreau greva....dar eu o si declar...cate o zi cand simt ca nu mai pot si trebuie sa imi incarc bateriile...
Ana, ce frumos...ma gandesc romantismul asta e nativ?Sau a vazut la careva in familie...Uite , baiatul meu nu are asemenea inclinatii si nu cred ca fi fost vreodata mort dupa vreo fetita...
Flacaul cel mic ,ca face?
Rascoleste casa?Se urca pe mobile?

[jo_ana]

Oooo, Lili, ce vremuri...atunci nu puteam respira de burti, acum nici sa vrei, nu mai ai timp!

Azi sunt intr-una din acele zile in care as striga in gura mare: NU MAI POOOT! Dar nu vreau sa cheme vecinii politia, asa ca, intr-o mica masura,ma descarc aici!
Dupa o saptamana de antibiotic, Tonul e ca la debutul bolii, doar ca nu face febra. Il doare stomacelul, tuseste, muceste, nu vrea sa manance, iar eu sunt neputincioasa...
Arthur e si el rupt de boala, doar ca el pare a fi mai puternic, are reactii mai usor de suportat de catre cel ce-l ingijeste...iarasi vom sari vaccinul
Tonul, in schimb ma termina...
Nici starea mea nu e cea mai grozava,ma doare fiecare mm de carne - si slanina- au reinceput durerile de coloana si picior...pai, cum nu?

Si-n tot acest taraboi, Tonul vine cu solutia:"du-te la serviciu, ca ramanem noi cu tati" De n-as sti ca tot greul casei ramane tot in carca mea, mai ca as fi de acord cu copilul!
Off, si mi-e asa de somn!...

[Arheoloaga]

Off...jo_ana...mai sunt si zile de genul asta cand simti ca nu mai poti sau ca ai ajuns la capatul puterilor...iar cand mai ai si doi pitici bolnaviori acasa sunt convinsa ca e destul de greu. Totusi, incearca sa ai grija si de tine! Avea dreptate piticul tau...daca ar mai prelua si sotul tau cateva din sarcinile tale n-ar fi rau! Macar pana trece perioada asta urata. Stiu ca noi avem impresia ca facem totul mai bine in casa iar sotii mai mult incurca dar nu suntem super femei...si noi obosim si ne-ar prinde bine cateva momente de respiro!!
Numai bine si multa sanatate lui Ton si lui Art!!
Ah...inutil sa-ti spun ca mi-au dat lacrimile cand am citit intamplarea din curtea gradinitei cu urma in nisip...Unde incape un suflet asa mare intr-o mana de om?