Apatie...Daca ar trebui sa dau o definitie, mi-as imagina o persoana privind in gol. Eu.
Ma ajunge cateodata o stare de moleseala...care se cam extinde de la fizic la minte. E toamna...e demonstrat stiintific cum ca organismul uman reactioneaza la schimbarea de anotimp...sau e un pretext; poate e doar un prilej de ragaz.
Pe mine insa ma cam sperie ragazul asta; ma sperie sa ma gasesc doar eu cu mine si sa fiu nevoita sa port "o discutie" sincera...asa ca fug...la propriu. In afara peretilor casei sunt alt om. Sub cerul liber totul este minunat. Intalnesc oameni noi...ii analizez, mi-i imaginez...vad locuri noi, incerc noi experiente...nu exista teama sau limite.
Cateva poze de duminica...la mare, pe o plaja noua unde era inca multa miscare si unde...am mai aflat ceva: e imposibil sa porti o discutie "inteligbila" daca interlocutorul este gol pusca
![[:o)]](./images/smilies/clovn.gif "clovn")
...asta ca tot vorbeam de experiente noi!
Un pin marin (habar nu aveam ca exista asa ceva)
Si pomii din nou in floare...nauciti de caldura:
Si apusul...prin parbrizul prafuit.
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.
![[consolare]](./images/smilies/icon_console.gif "consolare"){kind=icon}
![[grup]](./images/smilies/grup.gif "In grup")
