Unde-i Minele meu?

[oly76]

La multe luni "Sugarului tau calificat"!!!

[ananda]

multumim mult oly! nu stiu cum faci sa tii minte, intotdeauna ne-ai zis "la multi ani", si doar e vorba de lunisoare... (7 lunisoare si un singur Soare

eu azi dimineata am uitat sa-i zic la multi ani piticului! mama denaturata!

si in general stiu in ce luna sunt zilele de nastere ale prietenilor dar nu stiu exact ziua sau invers! (am sunat odata o prietena cu o luna inainte )

cat despre forum, doar daca-mi pica intamplator ochii pe thicker in ziua respectiva, altfel e exclus.

[ananda]

viata mea se afla pe un fagas caldicel, cu lucruri placute si confortabile, cu oboseli demente dar si cu mici bucurii care compenseaza orice oboseala.

totul e atat de "warm & cosy" incat aman de mai bine de un an sa iau niste hotarari incomode. ma refer, evident, la viata profesionala. venirea lui BB si faptul ca a fost sarcina cu risc si a trebuit sa stau acasa toata sarcina au amanat si mai mult decizia. mai am inca un an si jumatate de stat acasa, pe urma inca 6 luni de rezidentiat... timp berechet, ce mai.

realitatea e ca abia acum incep sa ma ingrijorez: n-am mai deschis o carte de medicina de cateva luni bune, ce mai citesc pe net diverse chestii, dar realitatea e ca atunci cand am timp de net prefer sa ma relaxez, nu ma simt in stare sa invat... deja am uitat o gramada, ma trezesc ca nu-mi aduc aminte chestii simple, doze de medicamente uzuale, simt efectiv ca ma tampesc.

pe scurt, problema e asa: ce fac dupa ce termin rezidentiatul? continui pe medicina de urgenta sau fac altceva? nu neaparat in domeniul medical... nu e vorba neaparat de bani aici, sunt mai multe lucruri, ma simt foarte obosita fizic de cei 5 ani de rezidentiat si nu stiu daca voi fi in stare sa fac asta la niste standarde decente pana la pensie... si, mai ales, nu stiu daca merita.

da, atunci cand sunt "in actiune" si reusesc sa rezolv un caz interesant satisfactia e foarte mare. iar in domeniul asta majoritatea cazurilor sunt interesante.

DAR efortul fizic si psihic e imens, ma uit la medicii primari (cu doar 7 - 8 ani mai in varsta decat noi) si vad ca cei mai multi dintre ei sunt epuizati, nu reusesc sa se mai relaxeze... nu toti, dar cam asta e pretul: visele agitate de fiecare noapte, durerile de spate si de picioare, oboseala atat de mare incat uneori nu esti in stare sa adormi de oboseala... sa nu mai vorbim de colegi de varsta mea cu probleme cardiace!

sunt foarte obosita cu BB, uneori e mai greu pentru ca nu exista un loc numit "acasa" in care sa merg sa ma relaxez, e un job de 24 de ore... dar totusi nu se compara, nici macar in cele mai nasoale momente...

of, o sa revin asupra subiectului, sunt multe de spus!

[ananda]

azi a fost o zi frumoasa in ciuda faptului ca bidiviul cel mic a nechezat toata ziua... nu stiu ce-a avut, parea sa-l doara ceva... in putinele momente de liniste ne-am jucat frumos, am fost afara si am stat pe banca, i-am cumparat ghetute noi si l-am "potcovit" cu ele...

m-am hotarat sa scriu o carte... ma rog, am vreo cateva incepute deja dar asta e un proiect nou

am o gramada de idei si prea putin timp pentru ele...

am luat niste hotarari in ceea ce priveste viitorul si asta ma face sa ma simt mai usurata.

[ananda]

zilele trecute s-a petrecut in sfarsit MAREA INTALNIRE: BB si pisicul. nu a fost chiar interactiunea perfecta: a cazut peste motan! deh, daca-si bagase pisicescul nas unde nu-i fierbea oala! dragut a fost ca dupa ce a cazut peste el voia sa-i dea cateva scatoalce si sa-l traga de blana in stilul caracteristic: pe noi cu o mana ne tine, cu una ne bate!

de-acum incepe o viata grea: trebuie sa feresc nu doar copilul de motan ci si motanul de copil!

sunt simpatici amandoi... cel mai dragut a fost cand ne-au vazut pupandu-ne si au inceput sa planga in cor Gelosii!

[Primrose]

Eu cred c-o sa se imprieteneasca... in timp.
P.S. Am si eu pe-acasa "un motan" si-o "pisicuta" gelosi, stiu cum este. Pupati-va mai des in fata lor, asa, se vor obisnui... [8D]

[cadbury]

Ai o specialitate foarte grea, stiu de la cineva din familie, care are garzi din doua in doua zile... si mai nou trebuie sa-si faca timp sa si invete pentru examenul de specialitate...
Si socrii mei au motan, iar Maria tipa de bucurie cand il vede, tare l-ar lua de coada, da' el fuge vazand cu ochii, are simtul pericolului... De gelos, este sigur...

[ananda]

de multe vreme tot incerc sa scriu fara prea mult succes.

au fost zile frumoase desi am fost amandoi raciti si pe Andrei l-au durut dintii. dar a fost soare si am stat in iarba si-n nisip (piticul e tot mai incantat ca-l las sa se tavaleasca pe jos afara, sa rupa iarba, sa ...).

azi a luat lingurita cu mancare din farfuriuta si a dus-o la gurita, cred ca a fost unul dintre cele mai faine momente din viata noastra impreuna! (nu-i vorba, ca si pana acum manca el "singur" dar daca nu-i ghidam eu lingurita ajungea toata mancarea pe jos!


eu sunt intr-o perioada foarte frumoasa de redefinire in mare masura si datorita acestui jurnal, chiar daca nu am mai scris aici. faaptul ca-ti insiri ideile (era sa zic pe hartie) te ajuta sa le ordonezi.

ieri m-am apucat sa recitesc "ultima noapte de dragoste", mergeam pe strada ca nebuna cu cartea pe copertina de la carucior, mai citeam, ma mai uitam la frunzele cazute... eram EU cea de altadata, aveam sufletul plin de lucruri frumoase, fara micile amaraciuni si mizerii adunate in ultima vreme.

primrose, sa-mi aduci musai ceva frumos de citit cand vii pe la noi ca biblioteca mea am recitit-o de cel putin 3 ori!

[cadbury]

Ce frumos!... E bine ca Andrei te lasa sa citesti cand il plimbi, Mariuta noastra era intr-o continua foiala si nu-i scapa nimic in timpul plimbarii, se rasucea pana cand ajungea pe burta , ba in ultima vreme cerea tot mai des in brate, motiv pentru care am renuntat la carucior de cateva luni... Acuma mai merge si singurica insa nu pe distante prea mari, asa ca spinarile noastre cam au de suferit...

[Primrose]