sunt la rascruce...CE SA ALEG???!!!!!

[floare_de_coltz]

chiar va fi foarte greu sa le recladesc pe amandoua....dar trebuie sa ma inarmez cu multa rabdare.....pentru ca imi doresc sa ramanem o familie.Si nu una oricare, ci o familie fericita.
Problema e ca descopar incet, incet tot felul de diferente intre noi...pe care nu le-am sesizat pana acum(oare de ce?)
Mie imi place sa traiesc "azi".Adica sa ma bucur zilnic de fiecare clipa care apare, k si kand ar fi ultima.Poate asta e si motivul pt.kare gresesc uneori.El, in schimb, se gandeste mereu la viitor, e mult mai kalculat si gandeste atat de mult, inkat uita sa mai "traiaska" langa mine(adika azi).Iar mai nou, traieste si in trecut(din kauza greselii mele)

[cristina_gl]

Diferente ,,intre noi" au existat si vor exista dintotdeauna. De la cele generale, pe axa femeie-barbat, pana la cele particulare, care tin de om, nu neaparat de sex. De ce ai vrea sa fiti la fel? Poate ca da, tie ti-ar trebui mai multa tarie de a actiona rational in unele momente, iar lui nu i-ar strica o evadare dintre calcule si probabilitati. Parerea mea e ca aceste diferente dintre voi se fac simtite mai mult acum, cand e situatia tensionata. Dar asta n-ar trebui sa va impiedice sa salvati ce e intre voi. Asa este, iti trebuie multa rabdare; ai nevoie sa fii pregatita pentru esecuri, castiguri si recaderi. Nu-ti va fi usor, dar merita sa lupti.

[micuta_stea]

Floare-de-colt, prin ce treci tu acum, am trecut si mai trec inca si eu.
Sotzul meu m-a iubit (cred) dintotdeauna, o iubire obsesiva, neimpartasita. Nu m-am simtit niciodata pe deplin fericita alaturi de el. Nu vreau sa para o justificare a greselilor mele, dar la fel ca si tine acum 9 ani am calcat stramb, s-a aflat si sufar si in ziua de azi. A iertat dar nu a uitat. Nopti de interogatoriu a trebuit sa indur pentru greselile mele. Era vorba despre o persoana straina anturajului nostru dar totusi o persoana -sa zicem - publica in orasul nostru. Si in ziua de azi dupa atatia ani cand ii vede masina pe strada se innegreste la fata. De multe ori, ma gandesc ca as fi preferat sa nu ma ierte ci sa ma uite...

Sper ca totul sa se rezolve intre voi...

[cadbury]

Floare _de_colt... am citit si eu povestea ta... Uf. Grea situatie.
Mi-amintesc ca odata, demult, prin "tinereti", vorbeam cu o persoana masculina cum ar fi sa se insoare cu o tipa "plina de greseli"... Discutia pornise de la filmul "Pretty woman". Spunea ca orgoliul lui n-ar putea suporta opinia publica si ar trebui sa plece impreuna cat mai departe, sa-si piarda urma.
Chestia asta n-are legatura cu cazul vostru decat tangential dar atinge partea esentiala aici, si anume acest ingredient numit "orgoliu masculin", care poate distruge vieti. Poate ca asta ar fi si pentru voi o solutie... Ar fi interesant de stiut cat din ceea ce-l deranjeaza tine exclusiv de el sau de "gura lumii".
Una peste alta, daca mai continui sa stai in tensiunea pe care ai descris-o, te poti imbolnavi. Si el, la fel. Copiii pot simti si ei starile voastre... Eu cred ca oricum se impune o separare, cel putin temporara. Si copiii vor merge cu tine, obligatoriu. Cel mai elegant ar fi ca in vacanta de iarna a copiilor sa-i iei si sa plecati undeva. Eventual, mai prelungeste putin vacanta asta, nu se va intampla nimic la scoala, se poate rezolva, e o situatie speciala. Mergi intr-un loc in care n-ai telefon si uita de mobil... Ideal ar fi ca si el sa coopereze, adica sa o luati ca pe un fel de joc comun. O pauza ii va face si lui bine...
Tinem pumnii!

[floare_de_coltz]

pentru el conteaza f.mult si gura lumii....si faptul ca v-a trebui sa dea explicatii(nu inteleg de ce!!!!!).....ce o sa se zica.....cum o sa-l priveasca....etc.De multe ori am impresia ca-l intereseaza mai mult asta decat ce o sa se intample cu noi.E f.greu!
Si cum spunea si micuta_stea, nu o sa se termine niciodata.O sa izbucneasca de fiecare data cand o sa-l vada pe X, sau masina lui, sau copii lui, sau.....si asta o sa cam fie destul de des.Poate ca o sa ierte, dar sub nici o forma nu o sa uite.
Stiu ca am gresit, dar oare chiar merit toate "rautatile"astea?!!!!!!!
Mai bine mi-ar spune....uite,pleci cateva luni sau jumatate de an de acasa(sau pleaca el, dar e mai dificil ca trebuie sa fie aici)si vedem dupa ce se mai limpezesc apele daca mai putem continua, sau salva ceva din casnicia noastra.E greu sa renunti atat de usor la noianul de amintiri frumoase impreuna...dar el si le aminteste doar pe cele "negre".....si-apoi cred ca, copiii nostri vor fi distrusi sa fie despartiti de unul din parinti.Noi am fost intotdeauna o familie frumoasa,unita, fericita, plina de dragoste si aratam lucrul asta lumii intregi......poate de asta a aparut si invidia, barfa....
oooooooooooooooooof!

[floare_de_coltz]

azi noapte nu am dormit de loc....inca imi tin capul drep si culmea, nu mi-e somn de loc.Cred ca am intrat intr-o stare letargica.
Cand i-am zis ca trebuie sa se gandeasca bine si sa se hotarasca daca vrea sa ramana cu mine, sau.......
nici nu am terminat fraza ca mi-a si raspuns cu un "NU" sec si rece...
[:(]
am simtit ca raman fara aer......
unde sa plec?in ce directie sa alerg?m-as baga intr-o gaura de sarpe sa nu mai vad, sa nu mai aud, sa nu ma mai poate atinge nimeni si nimic.....sunt o luptatoare de felul meu, dar de data asta simt ca ma depaseste situatia si cedez putin cate putin.
Ma gandesc tot mai serios la......despartire.

[micuta_stea]

Stiu ca ti-e greu sa te gandesti la despartire, pentru ca il iubesti dar decat sa ierte si sa nu uite, si cand ti-e lumea mai draga sa-ti arunce in fata greseala ta.... mai bine pune-i capat acum. Incearca o despartire de proba, sa va puneti fiecare gandurile in ordine.

[floare_de_coltz]

buna!va mai amintiti de mine?sau de problema mea?a trecut aproape un an de cand am intrat in acest"calvar".Imi speneati pe-atunci sa am rabdare, sa mai incerc, sau sa plec sa stau departe o vreme si sa ne punem gandurile in ordine.....
am avut rabdare.....am incercat toate variantele posibile(sau poate nu?)....am fost chiar si plecata si stateam de vorba zilnic.Abea astepta sa ma auda, sa vada ce fac, sa treaca timpul mai repede si sa ma reintorc acasa.si cand m-am intors........
cateva zile dulci, apoi iar reprosuri, vorbe DURE, interogatorii....
dusuri reci si dusuri fierbinti.Am slabit, am fost si bolnava(nu am mai avut grija de mine)si pt.ce?Oare se merita toate astea pt dragostea enorma pe care i-o port?Am crezut ca da, dar azi.......nu am mai rezistat...el era iar intr-o faza "nasoala" si s-a pus pe baut....stiam ce va urma..interogatoriu, nervi, palme....siiiiiiii......AM FUGIT!!!!!!!!
Oare o sa vina dupa mine?sau o sa ma lase sa dispar din viata lui?

[danaG]

Atata chin ...pentru ce? De ce nu intelegi ca va fi un cosmar care te va urmari toata viata daca nu pui capat relatiei; cearta, impacare, iar cearta iar impacare..... Promisiuni ca se va schimba... Nu se va schimba dupa parerea mea...daca nu a facut-o in atata timp. Stiu ca vei fi nemultumita de ce am scris.... Sunt si eu prea trista ca sa te mai menajez....
Cunosc un cuplu in care personajul masculin s-a schimbat abia la 55 de ani.... cand a simtit ca s-a imbolnavit..... Vrei sa traiesti o viata asa.... Vrei sa iti pedepsesti copiii la o viata ...care nu se poate numi viata? Gandeste-te..... Eu iti zic sa nu mai ai rabdare..... si in primul rand sa nu te mai intrebi daca va veni din nou........ Scuze daca nu ti-am spus ce ai fi vrut sa auzi.

[floare_de_coltz]

sa stii ca la copii ma gandesc mereu.....si nu cred ca le-ar fi mai bine sa se imparta intre "mama si tata".Sa stea cu randul cand la unul cand la altul.Noi suntem impreuna "de-o viata", suntem(sau cel putin am fost) o familie inchegata, fericita......OOOOOOOOOOOF!
Sa ma despart de sotul meu, e ca si cum ar trebui sa-mi tai un picior, iar ca sa impart copiii, ar fi ca si cum as ramane fara maini.....E greu, familia mea, e parte din mine, fara ei, eu nu exist.Asta simt!
Dar va rasari soarele si pe stradutza mea!!!!!!!!Eu sunt plina de speranta, asa sa ma ajute Dumnezeu!