by coca pisiceanu » Wed Jul 14, 2010 9:06 am
Eram la serviciu cand am primit un telefon de la vecini....un telefon care mi-a stricat ziua ' '-Iri sa vii repede acasa caci va veni inundatia......." Am alergat intr-un suflet la gandul sa apuc sa-mi duc macar copiii la mama.
Pe drum, agitatie, lumea din sat isi scotea mobila, fiecare ce avea, batranii aveau lacrimi in ochi si pe fetele lor puteai citi cu usurinta o tristete cum rar intalnesti.
Pt mine era ceva nou, nu stiam cum sa reactionez, nu stiam ce sa fac.....in urma cu doi ani nu eram aici....asa ca m-am apucat sa fac si eu ce facea toata lumea....sa-mi urc mobila , sa fac bagaje cu lucrurile indispensabile. In acea noapte, nu am putut inchide un ochi, imi faceam griji, si ceea ce auzeam de la oameni ma speria.
Spre dimineata....inca de la primele ore, cei de la primarie faceau evacuarea.......mi-am luat si ultimile lucruri.....privirea mea era atintita inapoi....spre casuca mea.....in gand rosteam o rugaciune cerului, sa o gasesc la intoarcere asa cum o lasasem......
........cateva ore am stat in masina....sa vad ce se mai intampla...si spre ora 9 vedeam cum strazile sunt invadate de apa....usor. putin cate putin...........
....m-am intors spre seara inapoi in sat......lumea in strada......apa cat vedeai cu ochii......animalute ratacite, copii murdari.....nu am putut ajunge la casa...apa deja crescuse peste un metru....asa ca nu-mi ramanea decat sa astept.....
....ma intalnesc cu un prieten de-al meu jandarm..... avea barca....asa ca l-am rugat sa ma duca pana acasa...oh....n-am crezut niciodata ca voi trai momentul in care voi ajunge acasa cu o barca. Acasa. O mare de apa, deasupra ei pluteau lumne, pungi, mizerie, din cand in cand mai zaream un pui de catel inecat, ori vreo gaina........
....am reusit sa intru in casa, am aruncat o privire....o imagine de cosmar......in gand imi spunem ca trebuie sa fiu puternica, ca o voi lua de la capat ca voi putea trece si peste asta, insa nu m-am putut abtine lacrimile m-am invadat.......la gandul ca inca nu am apucat sa ne bucuram de casuca noastra, nu avem decat un an de cand o avem...si pana sa fie a noastra am trecut prin multe.....numai noi si bunul Dumnezeu stie.
Dupa cateva zile, apele s-au retras......intre timp mi-am mai revenit, am invatat sa ma bucur de orice lucru care pana nu demult mi se parea inutil, am invatat sa ma bucur de orice floricica ramasa in viata, de catelul meu care ma astepta in prag, si mai presus de toate ma bucur ca am doi copilasi sanatosi si frumosi.
In urma cu cateva zile mi-am adus copiii acasa.......in camera lor, in loc de parchetul cu ursuleti, sunt cartoane...
'' -mamiiii cine a furat parchetul? unde e covorasul meu cu stradute?
-au disparut mami! insa o sa-ti fac o camera si mai frumoasa.....
-mamiii!!! da de ce peretii au bube pe ei? .......cum mami? de ce?...
Nu mai imi pasa cand ii privesc de nimic. Sanatate sa am...voi munci si le voi face la loc, pentru ei sunt pregatita sa o iau inca de zece ori de la capat
![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupi")
![[wow]](./images/smilies/icon_mbounce.gif "wow"){kind=icon}
![[floare]](./images/smilies/floare.gif "floare")
![[plang]](./images/smilies/plang.gif "Plang")
