Viata e o alegere!

[mary_lou]

Mioara...gand la gand...Stiam eu ca undeva doamna Lili a spus aceste cuvinte...Imi vine sa te pup pt treaba asta!Sper ca Lili sa dea timpul inapoi si sa caute adanc in sufletul ei, ceea ce a facut-o atunci sa scrie aceste cuvinte...

[aceeasi_eu]

Multumesc muuult!
Chiar mi-a placut! Va iubesc(cum ar spune copii mei)!!!
Ce sa spun???
Ca simt acelasi lucru?
Ca ne certam la greu..dar cand trecea pe langa mine tanjeam dupa o imbratisare???
Ca acum stand amandoi relaxati de vorba...ne intrebam ce fel de relatie avem noi??? Ca fizic eu sunt indragostita de el si simt ca ma pierd de fiecare data cand ne apropiem? Ca el ma vede intotdeauna frumoasa si imi spune asta cand facem dragoste?
Cat incerc sa inteleg asta? Fiindca cateodata rabufnim si avem un mod ciudat de a ne iubi....dar cred ca rezonam intotdeauna....
De asta imi era teama cand ma gandeam la o ruptura....ca voi face ambitii si ca defapt il iubesc inca,iar el a recunoscut acelasi lucru...
Spun toate astea dupa ce am scris mult la un subiect unde Link se confesa...si mi-am amintit momentele frumoase cand eram o gasca nebuna si incercam tot felul de joculete in cuplurile noastre....am vazut acum ca si link trece prin oarece...dar voi raspunde si acolo....(acum am scris o gramada si nu s-a salvat mesajul ala..sa mor!!!)

[Dual]

Traiasca Mioara! Pare-se ca s-au dezghetat amintirile si incep sa reinvie sentimentele! Sa va fie bine! Ar fi pacat si de voi si de copii

[jo_ana]

Mioara, tu esti un om deosebit!
Lili, cand am fost intr-un impas asemanator, am facut un exercitiu de imaginatie...cum ar fi viata mea fara el...am incercat sa ma concentrez doar asupra mea, cum spuneam, eu nu sunt adepta teoriei stam laolalta dedragul copiilor...si concluzia a fost: viata mea fara el nu poate fi! Nu-mi pot imagina nicicum casa mea fara sotul meu!
Iti doresc multa intelepciune si calm...vei vedea ca se rezolva, iar muierile cu limba lunga, trebuie puse la punct elegant!

[aceeasi_eu]

Si avem iar furtuni si...resemnare din partea mea....si nebagare de seama....si imi vad de viata mea si a copiilor....si m-am saturat sa imi spun punctul de vedere,adesea diferit...pur si simplu actionez si nu il bag in seama...
Ciudat...
O prietena imi spunea ca au trecut si ei prin experiente asemanatoare...au trecut prin foc si pasiune ,prin cearta si amar,prin plans si fericire....si apoi...iar cearta..se rupeau de la o zi la alta si cu fiecare ruptura se straduiau sa reinoade facand dragoste,iubindu-se..dar apoi se rupea iar....si din nod in nod....a trecut un an...iar sfoara casniciei avea atat de multe noduri in ultimul timp,incat nu mai aveau nici un capat ptr a mai putea face un nod....si au divortat...dar s-au straduit un an,copiii erau cei care ii impacau adesea,iar eu aveau astfel o motivatie....Ea nu are regrete...i-a trebuit ceva timp sa se vada fara el,sa poata fi puternica fara un sot care aparent(vazut de altii )era unul model...dar pentru ea ...era?
Jo_ana,
spuneai ca tu nu te vezi singura fara sot...
O...eu am avut o vizualizare acum 10 ani..si nu ma vedeam,ba chiar am intrat in panica si m-am straduit mai mult sa devin ceea ce dorea el....
A doua vizualizare...nu ma vedeam fara el...acum 5 ani...dar nu m-am straduit sa ma schimb atunci...insa el se temea fiindca nici el nu se vedea fara mine...atunci s-a schimbat el...
Iar acum...
Cred ca am exercitiu in ceea ce priveste vizualizarile(amar...nu?)si initial am intrat in panica...apoi am intrat intr-o stare de agitatie maxima,gandindu-ma ca ma resemnez,ca nu sunt in stare sa fiu puternica fara el...sa pot sa cresc si sa imi educ singura copiii...
Apoi ma vizualizam singura cu ei...fara el...ma vizualizam,asa cum ma vedeam el ,in afara casniciei noastre...suferind,chinuindu-ma luand-o de la zero,distrusa,fara sa fac nimic in viata fara ajutorul lui....si al mamei lui...
Si am luni...din august de cand ma lupt sa fac ceva singura...si fac fara ajutor,adesea primind descurajari,injurii...dar ele de ce oare nu reusesc decat sa ma incurajeze??Sa ma faca mai puternica?
Si ma vad suferind..fiindca am suferit numai la gandul ca am stat suparati timpul acesta in casa...
Ma vad luand-o de la zero....as vrea sa ii dau satisfactia asta...dar nu o voi face....ma concentrez pe copii,iar cand voi fi stapana total pe mine si viitorul meu,daca casnicia mea inca schioapata,ma voi desprinde...
Si daca ma vad fara el??
M-a jignea si imi spunea ca nu imi voi reface viitorul....ca nu ma va lua nimeni cu trei copii...dar nu si-a pus intrebarea daca eu vreau sa imi refac viitorul cu un alt barbat....
Eu vreau doar sa fiu linistita...sa lupt pentru mine si copiii mei si nu cu el ...si mama lui ,pe care o ignor in ultimul timp..ba chiar am putut sa imi sterg amintirile legate de soacra,fiindca vreau sa fiu calma si daca vreodata voi hotara ca viata mea alaturi de tatal copiilor mei nu mai are sens...o voi face detasata de ura si plina de ratiune....

[jo_ana]

ca nu ma va lua nimeni cu trei copii...dar nu si-a pus intrebarea daca eu vreau sa imi refac viitorul cu un alt barbat....

Lili, imi pare, sincer, tare rau...ceea ce am selectat, mi se pare a fi cea mai mica problema,cand esti intr-un impas...nu stiu si nu pot sa mai zic nimic, dupa ce am citit tot ce-ai postat mai sus...din cate inteleg,au fost multe impacari, multe momente grele...sper doar sa ai intelepciunea de a gasi calea potrivita...daca ai citit la mine in jurnal, legat de copilaria mea, vei intelege ca nu sunt de parere ca o sanicie trasa de par si tinuta in frau cu toata energia si fiinta, este solutia...viata trebuiesa aiba un curs macar firesc si linistit...
N-ati incercat sa stati o perioada separati si sa judecati la rece cum e sa traiesti unul fara celalalt?...poate e idiot ce spun, dar...

[aceeasi_eu]

Separati nu am stat niciodata.Nu imi place ideea de a sta la mama cand am probleme.In general,mi-a placut sa le rezolv singura,fara sa ii implic pe ei,fiindca stiu ca sufera.Apoi daca as face asta,copiii ar fi si mai debusolati...
Am perioada stationara si astept si fac eforturi sa accepte ca eu nu mai stau acasa,ca eu am idealuri si lupt pentru ele,ca nu imi doresc sa imi pierd familia si in principal,astept sa accepte ideea ca in viata evoluam si cateodata femeia poate fi mai ambitioasa(perseverenta,muncitoare) decat sotul,dar asta nu inseamna ca ar trebui sa schimbe cu ceva relatia de cuplu si familie.
Sper si imi doresc sa am maturitatea sa accepte si sa isi schimbe atitudinea.
Acum mi-e bine ca este tatal meu la noi...fiindca copiii vad o alta atmosfera,vad cum un alt barbat poate sa intinda rufe,sa spele vase,sa faca ordine..daca eu nu sunt acasa prinsa de drumuri...si cazuta franta cand vin seara....
Vad o alta atitudine a unui barbat..tatal meu,care vine sa ma intrebe cand fac feluri de mancare si ceva dulce...,,Pot sa te ajut cu ceva??''
Acum am vazut ca si baiatul imprumuta aceasta expresie...si mi-e bine...
Tata este calm,asa cum sunt si eu,de altfel...dar pe noi ne preseaza atat de mult certurile si reprosurile,incat eu nu imi mai pot pastra acasa calmul...prin natura serviciului,imprim calmul celor cu care intru in contact...si..evident,trebuie sa imi echilibrez si eu undeva balanta...iar daca acasa gasesc agitatie din partea sotului,clachez si nu mai pot reactiona calm...
Insa prezenta tatalui il face sa fie putin mai retinut...si asta e bine..simt ca ma protejeaza si pe mine cineva...cand vin si simt ca cearcanele mi se adancesc pana in orbite,cand zambesc si sunt calma sa ii acord atentie lui Geo...cand baiatul cel mare vrea portia lui de atentie si afectiune....si fata imi cere pareri cu privire la hainute,combinatii...Cu ea imi lipseste timpul de vorbit...nu mai avem timp,ea sta retrasa si se canalizeaza pe prieteni-prietene,baietii mei isi cer dreptul la afectiune,iar ea nu mai are loc....
Azi e luni...
O noua saptamana agitata,dar familia mea se pare ca a inceput sa se invete cu plecarile mele...
Fata mea este mandra,asa o simt,cand primeste felicitari din partea cunoscutilor,profesorilor...ca ma ,,vad''
Conteaza mult asta pentru mine,fiindca atunci cand am pornit pe drumul acesta,sotul retinut,toata familia lui,inclusiv fata..ma priveau cu neincredere....pentru ce atata invatatura?Pentru ce atata efort? Vedeau un drum greu si mult prea lung...si in zadar...
Acum...fata cel putin,o simt ca isi schimba atitudinea....

[jo_ana]

Lili, eu am fost un pic contrariata de ultimele tale post-uri aici si la alte topicuri...nu stiu daca inteleg bine, dar tu esti deranjata de faptul ca totul tau nu e mai implicat in activitati casnice, ca e usor invidios pe succesul tau,ca simti ca nu ai suportul fizic si moral din partea lui...
Eu nu cred asta, daca nu-l aveai alaturi nu reuseai sa fii aici, profesional...sunt convinsa ca ti-a fost greu, ca ai muncit mult, dara fara suportul lui si-al mamei lui, cum ai fi reusit? nu vreau sa-ti minimalizez eforturile,dar nu stiu cum, cu trei copii ai fi reusit sa inveti, sa te deplasezi din oras, sa te poti concentra pe munca...
Nu astepta nici tu mai mult de la ei, mai mult decat pot da...poate ai vrea sa fii mai apreciata, draga mea, aseara am revazut filmul Tess...si azi femeia are de luptat pentru a se afrima, acum mai depinde si de fiecare la ce vrea sa renunte si la ce nu...nu poti fi exceptional in toate...dar chiar credca de tine depinde in cea mami mare masura sa gasesti echilibrul si armonia in casa...
Descrii asa de frumos atmosfera de-acum...eu zic ca o simti astfel, pentru ca simti ca tatal tau te apreciaza si te sustine...fii si tu asa pentru copiii tai...povestesti despte Cata...pentru o fata e foarte importanta comunicarea cu mama, mai ales la varsta asta...nu stiu daca e cazul ca acum sa confunzi criza ei adolescentina cu neintelegerile dintre tine si tatal copiilor...si nu stiu daca le dai copiilor - mai ales baietilor - increderea necesara, in tatal lor...
Nu vreau sa ma acuzi din nou ca sunt agresiva sau furioasa...nu sunt, dar sunt de parere ca o femeie inteligenta isi poate organiza viata in asa fel incat cei pe care ii iubeste cel mai mult, sa nu sufere...

[aceeasi_eu]

Multumesc ptr sfat,sunt bulversata....
Ma voi retrage o perioada......................

[DRIANA]

Imi pare rau, Lili!