Hai sa va povestesc si voua prin ce am putut sa trec eu azi....
Am plecat de dimineatza de la 9 cu treaba prin oras (facturi, schimbat contractul la lumina, piatza, etc, etc). Intr-un final in jur de ora 12 reusim sa terminam si veneam inspre casa! Si ma opresc la un magazinas sa mai iau niste apa pentru fata ca terminase deja bibe cu ceai de lamaie! Dau sa scot portofelul...(pus in spate la carut!)
![capzid [czid]](./images/smilies/capzid.gif)
Pauza portofelul! Evident ca in secunda doi intru in fibrilatii, ma apuca caldurile mai rau decat eram deja si faceam ca toate alea! Dupa ce ma conving ca nu e nici la soacra-mea in poseta, nici pe undeva prin carut, zic: Gata, e dus, hai sa ma intorc totusi de sanchi putin in drum! Cu toate ca era imposibil sa-l mai gasesc pe unde il pierdusem, era centrul orasului pe langa piata si foarte foarte multa lume! Soacra-mea ramane cu fata, eu plec dupa ala...Evident, ma intorc in 5 min. fara sa fi gasit nimic, relativ consolata cu gandul! Aveam in el cardurile (al meu si al sotului) - asta nu era mare paguba ca se schimbau, pinul nu-l stiu decat eu si barbatu-meu! Marea drama era ca aveam in portofel buletinul!
![ciocan [cfev]](./images/smilies/ciocan.gif)
Deja ma gandeam cata alergatura, cati nervi, cat stress...Bani cash nu mai aveam decat 100.000 lei !
In fine, sa revin, ma consolasem cu gandul ca nu mai este! Si ma intalnesc cu soacra-mea si cu fata (intr-un alt loc decat programasem, ea a pornit putin inaintea mea) si zic: Hai sa-i dau vestea si lu' barbatu-meu! Si intru pe un gang ciudat, printre blocuri, pe undeva unde nu mai fusesem de cel putin 5 ani ca sa ajung mai repede la barbatu-meu la munca! Il sun pe asta si in timp ce vorbeam cu el undeva langa un gard, printre masini, vad ceva familiar.....Fetelor, ma credeti ca era sa lesin de bucurie????????????? Portofelul meu cu totul in el, evident mai putin suta de mii! Doamne, ne-a pocnit plansul si pe mine si pe soacra-mea de bucurie, stateam ca proastele in mijlocul stradutei alea ciudate si ne gandeam cat de mare e Dumnezeu....Ea imi spusese ca se ruga in gand sa-l gasim...eu nu mai speram! Ne indrumase pasii fix prin locul acela ciudat, ma facuse sa-mi arunc ochii fix in praf langa gardul ala....ciudat rau momentul! Puteam s-o luam pe oriunde altundeva...Oricum, explicatii nu prea exista, faza e mult prea...miraculoasa! Va rog sa ma credeti ca dupa asta am intrat in prima biserica si I-am multumit! Inca sunt in stare de soc, nu-mi vine sa cred!!!
Cam asta e...Dumnezeu e mare!