Larisa, multam de info!
Oare, stiu ca nici tie nu ti-e tare moale, am vazut la jurnalul fetelor ca aveti probleme cu maselutele...asa ca, hai sa ne incurajam reciproc! Ton doarme in continuare cu unul dintre noi; nici nu incerc sa-l dezobisnuiesc acum, daca n-am reusit pana in acest moment...nu cred ca i-ar face bine sa auda scandal in cealalta camera si toata lumea in jurul prichindelului, in timp ce el priveste la tavan de unul singur...
Si, pentru a lasa la o parte tristetea, o sa narez un mic moment cu Art: in timp ce-i pregateam mancarica lui Ton, aud un urlet din camera lui Art. Las totul balta si plec, sa vad care-i problema: poznasul, se uita lung...Il iau, il asez pe pat pe o perna, moment in care imi rade in fata cu gura pana la urechi si hohotind. E total copilul asta cat poate sa rada. Drept e ca si eu am ras in perioada sarcinii cum n-am mai facut-o de ani de zile.
Cu o saptamana inaintea dezastrului, ii spuneam sotului, ca acest copil, cand va veni pelume, in loc sa tipe va rade in hohote. N-a fost asa, dar tot le-a dat cu tifla unei armate de medici renumiti, care ne dadeau sanse minine...


