plang

[oanadd]

copilasul meu iubit a revenit acasa. e asa de placut sa o strang in brate si sa ma iubesc cu ea. sa o miros si sa o simt aproape. sa o aud cuj imi spune ca i-a fost dor de mine peste noapte. a crescut mult. e iubitoare, dragastoasa si ascultatoare. imi pare rau acum pentru greselile pe care le-am facut fata de ea in trecut. nu am stiu sa fiu parinte. acum inteleg. am gresit mult. nu eram pregatita sa am un copil. ar mai fi trebuie sa treaca cativa ani pana sa vina momentul. ma bucur insa ca am reusit sa imi dau seama unde gresesc si sa am puterea sa o recunosc. acum nu pot decat sa incerc sa repar ce am distrus in perioada aia.

[Marinela72]

Poate ca niciodata nu suntem pregatite pentru asta...nu stiu, este un rol pe care nu il poti invatat decat jucand...a fi mama...atat de simplu si totusi atat de complicat.
Nu este timp pentru pareri de rau...recuperati timpul pierdut si deveniti cele mai bune prietene. Este ceea ce imi doresc si mie...sa o am aproape, sa stiu tot despre ea...oare vom putea fi asa? Vom reusi?

[oanadd]

eu cel putin asa sper. sper sa pot repara totul si totul sa fie perfect de acum incolo. sunt increzatoare.

[oanadd]

sunt obosita, ma simt rau. am operat-o pe vrabiuta de polipi. o experienta neplacuta... spitalul, oamenii din spital... hhh. niste nesimtiti. acum e bine micuta, dar mi-a fost asa de mila de ea. s-a speriat si a stat numai in brate la mine. se lipea ca o galuscuta de corpul meu si ma strangea asa detare. mi s-a rupt sufletul. acum vreau sa ma odihnesc... vreau liniste. vreau... nu stiu ce naiba vreau.

[cristina2012]

Nu am mai citit de muuuuult timp jurnalul tau. Esti foarte expresiva in scris si iti preluam suferinta si imi era greu sa o port. Dupa ce am vazut pozele din vacanta voastra mi s-a facut dor sa mai citesc, sa vad ce mai faci. Am avut o mare surpriza, o mare bucurie, felicitari pentru toate cele bune, pentru iubirea repornita, pentru carnetul de sofer, pentru Bria... pentru tot. Multa santate Briutei si sa nu mai aveti de-a face cu doctorii... pana la certificatul prenuptial .

[oanadd]

certificatul nuptial... ?
multumesc mult, cristina.

astept, de multe ori, cu nerabdare sa creasca mare, desi o ador asa cum este acum. cu trupisorul ei micut si slabanog, cu pielea fina, buzisoarele alea sa de mici pline de ruj pana la nasuc ... ma uit de multe ori la ea si mi se inunda ochii de lacrimi. as opri timpul in loc ca sa ramana totul asa cum este si sa o pot feri... sunt egoista. stiu rolul parintelui. stiu pentru ce o pregatesc. stiu ca va trebui la un momentdat sa ma retrag si sa o las pe ea decida, chiar daca stiu ca va fi dezamagita. ma sperie gandul asta si incerc sa ma bucur de ceea ce aveam acum... de clipele astea, de noi. e asa de grea meseria de parinte si cu toate astea, cele mai mari satisfactii de aici au venit. de la ghemotocul asta de copil care imi spune cu atata sinceritate in suflet, cand se trezeste dupa somnul de pranz, 'mamiii, mi-a fost asa de dor de tine!'. fara cuvinte. nu as schimba chestia asta pentru nimic in lume.

pentru voi
http://www.youtube.com/watch?v=VTxnqUhhlIY

[cristina2012]

Aceleasi trairi le am si eu in privinta copiilor, in special pentru Daniel... poate pentru ca e cel mai mic, poate pentru ca e cel mai atasat de mine, cel mai iubitor, cel mai dulce... Ideea e ca ei cresc si se departeaza singuri... ei transforma incet relatia noastra cu ei. Noi nu avem decat sa profitam de bucuria fiecarui moment...

Multumesc pentru dedicatie... off, dar nu am reusit sa deschid am avut virusi in calculator, sotul meu, lucrand al el sa-l deviruseze a scapat laptop-ul din brate, asa ca acum am un nou harddisk... poate asta o fi cauza pentru care nu pot deschide clipul de pe youtube. Astept sa ma lumineze sotul cand s-o intoarce diseara de al serviciu.

[oanadd]

melodia era a lui celin dion, cristina, because you love me se numea.

ma gandesc de multe ori ce frumos ar fi daca as mai avea un copil. imi vin insa, imadiat, motivele care ma sperie si ma inspaimanta asa de tare incat paleste orice fel de urma de dorinta aproape instantaneu. nu mai am rabdare sa cresc inca un copil. nu mai pot sa stau iarasi cu gandul ca poate ca totul sa nu decurga normal, sa fie ceva complicatii. apoi vine implicatiile financiare. eu un om care trebuie sa aiba. sa aiba haine, pantofi, atat eu cat si cei de langa mine. daca s-ar naste copiii la 2 ani... ce bine ar fi. ma gandeam la ce a scris cristina la un alt topic, despre ce povara va avea bria cand va fi mai mare. sa fie nevoita sa aiba grija de noi doi, de parintii lui adi, de mama, daca o mai fi... singura. dupa aia ma imbarbatez repede si spun ca nu e singura, ca eu nu am sa cad la pat sa fiu o povara pentru ea. tot ceea ce eu mi-am propus este bazat ca as ajuta-o pana la adanci batraneti sa fie fericita. mai bine muncesc eu ca ea sa fie fericita si sa se poata bucura de viata. sa nu aiba nicio grija. sa nu stie cum e la 20 de ani sa cauti bani de chirie, sau de scoala. ea trebuie doar sa traiasca fericita. atat. simt insa ca e pacat. simt ca e atat de multa dragoste in sufletul meu incat as mai putea da. momentul oricum e unul foarte prost. nici profesional nu pot sa mai stau acasa sa am grija de un copil, iar financiar daca imi cere o bona 10 milioane m-a terminat. bria va merge la gradi, va costa si iaia. poate peste niste ani... poate cand voi uita cat de greu am crescut-o pe bria... sau poate niciodata, nu?
mi-e ciuda pe mine, de multe ori ca ma pierd in munca pentru niste chestii p care oricum nu le iau in mormant. mi-e ciuda ca muncesc un an de zile pentru doua saptamani de convcediu, fie ele si extrem de frumoase. mi-e ciuda ca trec anii, atat de repede. atat, atat de repede. abia de curand am realizat ca peste o luna se fac patru ani de cand a murit tata. patru ani au trecut deja? parca a fost ieri totul. toamna trecuta. ziua aceea calduta de septembrie. [:(] doamne cat de repede trece vremea, iar eu ma simt la fel de tanara si de plina de viata ca la 20 de nai. sunt insa mult mai singura pe mine si mult mai sarcastica. e o ameliolare .
pentru voi
http://www.youtube.com/watch?v=bdCjaiXmUb0

[cristina2012]

Am reusit sa vad dedicatia, a umbalt Emil si mi-a rezolvat problemele laptop-ului. Multumesc Oana, imi place mult, mult, mult Celine Dion.

In privinta copiilor e infiorator cand mai gandesc si eu la viitor... Doamne cate vor urma, cat de muca cu fiecare sa-l formez... cat de prezenta trebuie sa fiu pentru toti (eu de felul meu sunt cu capul in nori). Fiecare situatie are avantaje si dezavantaje, e bine sa alegi mereu pe cea care e pe sufletul tau. Nu stiu daca am mai zis pe undeva: nici o femeie normala nu a regretat vreodata ca a nascut un copil, in schimb, sunt foarte multe care regreta ca nu au facut mai multi copii. Indiferent de greutati, bucuria si dragostea cu care vine orice copil in lume sunt enorme.
Singurul lucru pe care o femeie poate si trebuie sa-l garanteze copilului ei este ca il va iubi in fiecare zi a vietii ei, atat cat poate ea de mult. Orice alt calcul este lipsit de garantie.

[adeluta75]

Din intamplare am citit ce ati scris tu si Cristina despre copii....mi-au dat lacrimile...probabil sarcina e de vina.
Aceleasi intrebari mi le pun si eu in fiecare zi..oare voi putea sa le ofer copilaria pe care o merita? le voi putea lua de pe cap grija zilei de maine????...si cu cat imi pun mai multe intrebari ,cu atat creste indoiala in mine...