Jurnalul Luciei

[dragomir lucia]

din pacate Stef nu are un grup de prieteni...verisorii lui sunt mai mari decat el si nu prea vor sa aiba se a face cu el ca nu stie sa se joace,v-am spus ca e deja plictisit de lego,puzzle...doar cu masinutele inca se mai joaca in rest ustensile casnice de toate felurile si marimile.
niciodata nu am avut o jena de niciun fel cu Stef....sa stii ca mai face crize cand nu i se da ceva dar si momente cand zici vai ce copil cuminte.
mi-ar placea foarte mult sa ne intalnim,da-mi de stire si daca nu am nimic in plan vin.

[oare]

cred ca sunt putini parintii care scapa de scene in public. eu n-am scapat cu Sorana ...era un chin sa o bag in casa atunci cand veneam de undeva si, ca si tine, incercam sa evit scenele cu plansete si trantit pe jos; pana intr-o zi, cand n-am mai incercat sa o iau in casa - i-am spus ca plec si daca vrea sa ramana n-are decat. i-am intors spatele si am plecat. cand a vazut ca nu-i de joaca a venit dupa mine alergand.
cu siropurile era un chin. o tineam in fel si chip si i le bagam in gura cu seringa de nurofen. intotdeauna aveam si ceva dulce si o cana cu apa langa mine. asta pana intr-o zi, acum vreo jumatate de an, cand a vazut ca-i pregateam siropurile si m-a intrebat ,,astea sunt pentru mine? da. si ma tii de nas ca sa mi le dai? da. de ce? pentru ca trebuie sa le iei ca sa te faci bine si sa mergi la copii. bine, le iau. da' sa nu ma mai tii de nas'' si de atunci le ia singura.
fetele au dreptate. copiii sunt niste smecheri care stiu sa ne manipuleze. eu ma lasam pacalita de faptul ca nu vorbeau si aveam impresia ca nici nu intelegeau ce le ceream. total fals. ne exploateaza orice slabiciune.

[dragomir lucia]

ieri am incheiat pt moment capitolul logoped.
am ajuns la ora stabilita,intram,dam buna ziua si Stef se aseaza cuviincios pe scaun la masa.zic:ia sa vezi ce bine o sa fie si astazi....evident,stiind ce a facut data trecuta a inceput sa rascoleasca in sertarele de la biroul unde statea ,dupa cartonasele cu imagini....din pacate nu le-a gasit si atunci a inceput circul...m-a luat de mana sa il ajut si a inceput sa scoate tot din sertare si sa le arunce pe jos...le-am adunat fara sa-i zic nimic si le pun pe toate intr-un colt...vede ca nu sunt,cauta altceva de joaca si gaseste o cutie mare cu cuburi din carton ...se infinge si ia toata cutia,logopeda ii da cateva si atunci s-a declansat criza....si pune-te pe urlat si dat din picioare,si asta lasati-l,ignorati-l...si Stef si mai tare tipa,si tragea de mine sa-i dau toata cutia...si-a tinut-o asa vreo 10 min,noi uitandu-ne la el si asteptand sa se calmeze.abia dupa ce i-am sugerat eu logopedei sa-i distragem atentia cu altceva a zis ok,hai sa-i dam alte jucarii....s-a calmat cu niste cuburi de construit....in toata nebuneala aia si-a luat si o palma peste oki,ca nu mai puteam de nervi...pana la sfarsitul sedintei l-am lasat sa-si faca de treaba cu cuburile alea si noi am stat de vorba.i-am explicat ca eu nu vin la ea sa fac armata cu Stef si ca pana nu reusesc sa-l pun la punct nu are sens sa mai vin,pt ca el nu invata nimic.a fost de acord cu mine desi era cam suparata,mai ales cand i-am spus ca psihiatra a zis ca a gresit diagnosticul.si atunci am intrebat-o de ce a zis ca Stef are elemente autiste si-mi zice din cauza ca nu raspunde mereu cand il strigi si ca se invarte cand asculta muzica...ma rog,am zis ca ea....apoi cu hiperkinetismul iar a dat-o in bara,si iar nu i-a convenit...in fine,concluzia e ca trebuie sa-l disciplinez pe Stef pt ca inafara de faptul ca nu vorbeste asta e cea mai grava ''boala'' a lui: obraznicia....

[oare]

succes si multa incredere in tine!
cineva iti spunea ca vine o vreme cand trebuie sa te intrebi daca e mai important ce spune lumea sau sa-ti faci un plan si sa-l aplici in ceea ce-l priveste pe Stef. daca stabilesti niste reguli trebuie sa le si aplici, indiferent de locul in care te afli, altfel toata munca de pana atunci e in zadar.

[dragomir lucia]

multumesc pt incurajare Mioara.
am invatat multe din sfaturile voastre si stiu ca aveti dreptate.punerea in aplicare e asa de dificila cu un copil ca al meu.......
dar nu imposibila...nu-mi iese din minte ce zicea Bibi de nepotul ei si mi-l imaginez pe Stef la fel peste cativa ani sper sa nu se intample asta si o sa fac tot posibilul,dar nu pot deodata...am ales sa tin si eu ''variantele'' dupa mine cum zicea Oana si a functionat de cateva ori.scenele lui in public sunt cele mai jenante,in casa il las sa se dea cu fundul de podea si nu obtine ce vrea el,daca eu nu consider ca e cazul....din pacate si recunosc cu rusine il mai ''ating''...am observat ca stie de frica si ca se calmeaza...vreau sa nu o mai fac ,e ultimul lucru la care as apela,dar in ultima perioada stau cam prost cu nervii....pana la urma timpul o sa decida....

[mamiy]

Lucia
imi inchipui ca trebuie sa-ti fie tare greu, dar incearca sa nu te mai intereseze ce zice lumea sau daca se uita cineva la voi! Si teroristul meu urla, se tavaleste pe jos in parc, pe strada, in magazin.... sa stii ca de cele mai multe ori nici nu-l ridicam de jos - bineinteles, vara, pana cand nu se calma; alteori nu reuseam mai nimic .... sa ma fi vazut cu Mucul in brate, urland si zbatandu-se de eram sa-l scap pejos, aveam si geanta si o sacosa cu jucarii.... imi venea sa-l ... crede-ma ca ultimul lucra la care m-as fi ganit era lumea din jurul meu! Eu incercam sa-l linistesc sau sa ajung mai repede cu el la masina nu pt ca se uita cineva la mine si-mi era rusine ci pt ca nu puteam sa-l mai tin in brate! Ajungeam la masina, il 'aruncam' in scaunel si-l legam cu centurile si-l certam; si el, il locsa planga - cum putea sa o faca, eram deja in masina- incepea sa se certe cu mine si sa vorbesca in limba lui !!!
Oricum - lasa lumea!!! vezi-ti de baiatul tau!!!

[oanadd]

lucia, pe ceilalti trebuie sa ii lasi in urma! de cele mai multe ori cei care critica au facut greselei mult mai mari decat ale tale! nu te mai gandi la ce spun ceilalti! gandeste-te doar la tine si la binele copilului tau! atat! iti tin pumnii!

[mary_lou]

[dragomir lucia]

multumesc ca-mi impartasesti din experienta ta Mary.si eu procedez asa cu Stef,doar ca la noi nu functioneaza inca cu pedepsele,doar ca daca vede ca il dau afara din camera sau plec eu se cuminteste....nu mereu,dar oricum functioneaza...si eu ii explic ca unui om mare si vad ca desi am impresia ca nu intelege si la mine functioneaza.spre ex nu suporta sa stea masina pe loc....la semafoare era un chin cu el ca tipa sa o ia masina din loc....de fiecare data ii explic de semafor ii arat culoarile si pe care avem prioritate.a inteles si nu mai face panarama si se uita la semafor asteptand verde.e valabil si cand suntem pe jos si trebuie sa asteptam la semafor.
asa cum am mai zis probabil ca am gresit in educatia lui,iar cea mai mare greseala afost ca l-am lasat cu bunicii care l-au rasfatat prea mult.
Miha sa nu crezi ca Stef e un salbatic,toata vara am mers in parc si in alte locuri de joaca,gradina zoo si pe unde am mers noi l-am luat si pe el.acu e frig si ne rezumam la plimbari scurte.
va pup!

[oanadd]

eu nu i-am spus niciodata briei ca nu o mai iubesc mi-a fost frica! eu am crescut crezand ca parintii mei nu ma iubesc! nu as vrea si ea creada acest lucru. indiferent ce a facut i-am spus ca o iubesc oricum, chiar daca e fraiera, chiar daca se complace in prostie sau se alinta, dar mi-ar placea sa se schimbe! nu cred ca e bine sa-i ameninti cu retragerea iubirii.... prost, bun, frumos, rau, urat, cuminte sau nu, el trebuie sa stie ca parintii lui il iubesc! eu am o mare nedumerire... inteleg din mesaje - si recunosc ca nu stiu intreaga poveste - ca sotul nu e prin preajma! lipsa tatului poate si asta sa fie un motiv! se simte abandonat, chiar daca tatal este plecat la munca! el nu intelege tot ce se intampla in lumea oamenilor mari. mie cand imi este greu sa pricep ce se intampla cu ea, ma las pe vine, si ma gandesc cum e sa vezi viata de la inaltimea aia si din punctul ei de vedere! imi trasez obiectivele si dorintele si vad ce e important pentru mine - copilul - si incerc sa vad de aici care e problema! de multe ori ma surprind pe mine cat de imbecila pot sa fiu fiindca nu-mi dau seama de niste lucruri care sunt chiar evidente pentru copil.... iar eu - parintele - nu numai ca nu le observ, dar le si pedepsesc!
rutina e mama educatiei! rutina si fermitatea! poti sa fii ferm si sa spui te iubesc oricum! lucia, cand vei incepe sa pui in aplicare pedepsele, sa nu te dai in laturi niciodata, dar ai grija sa fie dozate pe masura obrazniciei, sa nu-l pedepsesti prea mult pentru o fapta mica! la fel cred ca trebuie recompensat atunci acnd face fapte bune! incearca-i sa-i dezvolti dorinte si placeri din cele impuse de tine, si nu te lasa impresionata de plansete si lacrimi!
la noi cel mai bine functioneaza chestia cu 'din momentul asta sunt suparata pe tine!'
eu ii dau briei termene pentru fiecare lucru, dar asta pentru ca ea seamana cu adi si ei sunt genul de oameni care trebuie ghidati! ai 5 minute sa termini de strans jucariile din camera! ce ramane pe langa saci, ajunge la gunoi! ai 2 minute sa te descalti, dupa care usa se ichide (noi ne descaltam la usa!). ai 5 minute sa termini din farfurie! cand expira timpul, ma tin de cuvant! ma rog... nu arunc jucariile, dar i le iau si le ascund, spunandu-i ca le-am aruncat!
incearca sa te concentrezi asupra lui si sa impui un se de masuri pe care sa-l ai si tu si el! nu unul da si unul ba! pentru aceeasi fapta aceeasi pedeapsa! daca se repeta din rautate... maresti pedeapsa, dar nu uita sa-i explici de ce!
bafta! te pup (moamaaaaaa cat am scris ) - marie, te-am intrecut?