Pur si simplu nu am chef. De nimic.
Mi-am terminat parte din treaba (ca restul n-o pot face, imi lipseste informatia) si ma gandesc ca lancezesc, aici! As lancezi mai degraba afara, la lumina, la soare...imi place aerul de toamna!
Oare de ce atata amorteala? Imi dau seama ca am uitat sa rad, am uitat sa ma bucur. Dar am uitat si sa plang, sa sufar. Parca nimic nu ma "misca". Nu e bine. Deloc. Sunt de multa vreme intr-o stare de apatie totala: nici mi-e bine, nici mi-e rau. Sunt cel mult nervoasa si iritata pe "x" faza
Cineva azi mi-a spus: "Mai ingrasa-te putin!". Unde naiba, ca s-asa sunt cu ele (kilele) mult peste?!...imi dau seama ca arat rau, probabil obosita si "trasa la fatza". N-are nimic de-a face cu kilele, pur si simplu fata mea e palid - negricioasa si reflecta (poate?!) o stare de spirit.
Imi pare rau ca nu stiu sa fiu mai vesela; imi pare rau ca la nici 30 ani, ma simt atat de obosita si parca batrana!!!



)