Frumos scris. Pacat ca e drama. O drama a vremurilor in care nu mai avem timp de noi si cei din jurul nostru, in care sufletele seaca, tanjind dupa iubire ca pamantul crapat dupa ploaia.
Undeva in strafundul tau sta atata dragoste incat ai putea sa-l sufoci pe cel care ti-ar impartasi iubirea (daca l-ai gasi). Si totusi afara a mai ramas doar fatada, o persoana care se analizeaza aproape cinic, de la copilarie pana acum.
Doare cand afli astfel de povesti. Doare cand te gandesti ce mica e distanta de la fericire la deznadejde. De unde atata ura in omul care loveste cu pumnul o mama? In fata copiilor?
Unii spun ca in noi e puterea sa o luam de la capat, dar uneori simtim ca nu e asa.
Modul in care te-ai analizat arata ca deja strangi din dinti si vrei sa lupti pentru tine. S-ar putea ca raspunsuri la unele dintre intrebarile tale sa le gasesti printre randurile pe care le-ai scris.
Succes si noroc.
