Jurnalul unei zile

by **mary_lou** » Thu Mar 15, 2012 8:17 am

Gasind ragaz, acum in fata unei cafele inainte sa ma "lansez" in nebunia unei zile incarcate, sa-ti spun ca saptamana trecuta te-am visat, pe tine si pe Ralu, faceam noi o excursie, ca "fetele" prin nordul Moldovei si mi-a ramas intiparit in minte spusele tale : " fetelor, nu stiu ce parerea aveti voi, dar mie una imi e frica de moarte, si daca s-ar putea as vrea sa fiu nemuritoare"...Ce zici de telepatia asta?! Cand, citesc despre patania ta, ce sa-ti spun? Sunt cu gandul alaturi de tine...
Imi spun doar atat : "Doamne cand o fi sa ma sfarsec eu, sa fie rapid, scurt, fara suferinta, fara durere, de preferat in somn..."

Ps...Ralu facea ravioli in visul meu...

by **Arheoloaga** » Thu Mar 15, 2012 11:48 am

by **mamiy** » Fri Aug 17, 2012 7:34 am

Ar trebui sa scriu si aici randuri triste: ca baiatul trece printr-o perioada urata,ca mama nu se simte bine, ca ma roade sufletul de dor pentru cineva care nu mai sta in casa cu noi, ca "reusesc" sa ma fac neinteleasa de cei din jur mai ales de sotz, ca as vrea sa stau undeva,departe,singura o perioada, ca in curand voi imbatrani rau de tot, ca nu reusesc sa ma regasesc dpdv profesional, ca nu reusesc sa ma las de fumat, ca...........nici eu nu mai stiu......
Dar imi iau in mod simbolic o [ploua]

ca sa nu ma ploua cu tristeturi si [:)]

WTF? M-amtrezit de la ora sase sa caut cazare la baile Olanesti; in cateva ore plecam [aplaud]

Ps: nu-mi gasesc un hanorac...oare l-amuitat pe undeva??? si era nou nout[capzid]

by **Arheoloaga** » Sat Aug 18, 2012 5:37 pm

Sa stii, Mirela, ca si eu am dat pe aici tot in incercarea de a-mi expune tristeturile la mine la jurnal, dar pana la urma am renuntat....mai bine te incurajez pe tine [wink]

Ma gandeam la perioada asta urata a lui Luca. Din experienta prietenelor mele si citind pe ici pe colo, cred ca toti copiii trec prin perioade pline de capricii si incapatanare, care mai acut si care mai bland. Important este sa nu ramana pe viitor cu metehne capatate acum. Cu blandete, dar fiind ferma pe pozitii, o scoti tu la capat cu nazdravanul. Eu vad (si este valabil inclusiv pt al meu care are 1 an si-un pic) ca au nevoie de reguli clare, sa invete care este rolul lui, al copilului si care al parintelui. Luca este barbatul in casa...tati fiind uneori plecat cu serviciul, se simte el centrul familiei...apoi mamaie, ca toate bunicile mai trece cu vederea, tu probabil ca lasi de la tine numai sa nu mai auzi tipete si uite asa crede el ca totul i se cuvine, si stie clar cum poate obtine ceea ce doreste.
Baietelul prietenei mele, care acum are trei ani si care in general este foarte cuminte, a avut o perioada in care se arunca pe jos cand nu i se dadea ce dorea, dar aruncat, in sensul ca era cat pe ce sa isi sparga si capul . Ma rog...ideea e ca ignorandu-l, a rezolvat prietena mea situatia...cam intr-o luna, in care el a urlat, s-a aruncat pe jos si a aruncat cu obiectele dorite in toate partile; in cele din urma a inteles si el ca nu obtine ceea ce doreste el, chiar daca aplica comportamentul care pana atunci ii aducea ceea ce vroia el. Ideea e sa iti pastrezi calmul si sa te doara undeva de ceea ce zice lumea; cand stii ca faci totul pt binele copilului, chiar nu trebuie sa iti pese de nimeni si nimic.