clipe de viata

[jo_ana]

Mi-era tare dor de clipele de viata...pe care le povesteai ... vreau sa-ti spun ca tare mult a durat pana sa inteleg unele dintre framantarile tale, unele dintre sfaturile tale, unele dintre greutatile tale...esti o femeie atat de matura si cu atata dorinta de a face bine...eu, cel putin, asa te percep...sunt sigura ca stii ce limite sa-i impui Sanzianei...e firesc sa testeze trusele de machiaj, dar e nevoie de tine, ca sa-i formezi gusturile si sa-i spui unde e "destul!"...
In ce o priveste pe Sorana, imi amintesc ca Toniu imi facea chestia asta...eu il luam de mana si-i aratam dulapul, "alege!"
Job-ul? ... cum e, cum nu e, e bun!...modalitatea sigura prin care iti poti permite momente de rasfat, cu fetele, la gradina si nu numai...
Ei, ti-a iesit usturoiul?...

[oare]

oare de unde o fi stiind Diana ce urmeaza ?
Jo, mi-a iesit usturoiul si va invit cu drag la un mujdei...'om gasi noi si ceva pe langa el ca sa nu-l mancam gol.
am un milion de probleme care ma framanta. criza, bat-o vina! parca m-am intors inapoi in timp si nu mai vad nici o iesire. mai am insa speranta.
de ce oare problemele pe care le avem la un moment dat par a fi ,,cele mai''?
spuneam in jurnalul Mariei ca sunt incercari la care ne supune Doamne Doamne. nu vreau sa pierd niciodata speranta asta. nu stiu cum e sa nu crezi in acel ,,cineva'', fie el Dumnezeu, Buddha, Allah sau...cine o fi. pe mine m-ar duce la disperare sa stiu ca toate framantarile sunt in zadar si ca dupa ce murim disparem definitiv.
whatever!
imi amintesc, zambind in sinea mea, ca terminasem facultatea, aveam serviciu si casa si toate neamurile se intrebau de ce nu ma maritam. ce-o fi fost in mintea lor? aveam 25 de ani si tot timpul sa ma marit. ajunsesem si eu sa-mi pun intrebari, pana cand le-am trantit-o: daca nu ma marit, fac un copil si mi-l cresc singura si viata mea o sa fie frumoasa. punct. mama era socata, insa eu eram foarte convinsa de tot ce spuneam. si atunci a aparut Dragos si eu mi-am invatat lectia: pana cand nu ne impacam cu noi insine nu apare ,,solutia''.
acum ma intreb care-i ,,schepsisul'' cu tot ce ni se intampla? de ce oameni pe care i-am ajutat ne ,,rasplatesc'' cu rautati de doi lei? curios e ca nici macar nu sunt dezamagita, ca si cand ma asteptam la asa ceva. poate putin manioasa. mi s-a demonstrat inca o data ca orgoliul, snobismul si prostia fac casa buna impreuna si sunt boli fara leac.

[jo_ana]

Sa stii ca nu-s pretentioasa, imi place gratarul, dar si painea prajita
Te-am citit de dimineata, dar n-am apucat sa zic nimic...de gura lui stiu eu cine
Mioara, daca faci un bine, nu cauta rasplata, nici macar multam...fii tu multumita cu tine insati si nu astepta nimic de la cei din jur...macar atata am invatat dupa multe suturi in fund...stii, cica un sut in fund, un pas inainte...fa bine, cand poti, dar raporteaza-te cat mai mult la propriul sistem de valori, nu astepta nimic, caci nu vei avea decesa fii dezamagita...si, sa stii ca cea mai mare multumire, e sa fii cu constiinta curata!...
Criza?...ma gandesc ca in curand o sa depasesc criza financiara, dar va fi vai si-amar de timpul meu
Te pup, fruntea sus!

[oare]

stii, Jo, nici macar nu asteptam rasplata. nu astept niciodata asa ceva, indiferent de ajutorul pe care-l ofer. bucuria de a vedea ca m-am facut utila e suficienta. ma deranjeaza, insa, cand primesc suturi de la cei pe care i-am ajutat.
azi a fost o zi cumplita pentru amandoi. ma intreb daca mai urmeaza si altceva. m-a bucurat faptul ca am stiut sa ne fim alaturi. m-am simtit vinovata pentru toate reprosurile aduse pana acum parintilor nostri si sper sa pot sa-mi rascumpar greselile.

[jo_ana]

Fii tu, cea pe care o stiu, si nu te lasa coplesita de trecut...cu parintii, gresim si noi, gresesc si ei, suntem si noi parinti si om gresi...
Sper sa depasiti cu bine neplacerile si, da! sunteti doi oameni cu capul pe umeri care duc multe si pot duce la bun sfarsit, orice-si propun...e doar chestiune de timp, organizare si vremuri...

[oare]

cirese de mai...sau un vis spulberat

cu multi ani in urma, in mai, mi-am vazut pentru ultima data bunicul. habar nu aveam ca dupa numai cateva luni avea sa nu mai fie. si ultima noastra intalnire a fost asa cum a fost trecerea lui prin viata mea: de neuitat. inainte sa vina la noi trecuse pe la gradina unchiului meu si cand a ajuns nu mai contenea sa scoata cirese de mai din buzunarele costumului. intotdeauna purta pantalon de stofa si camasa, fie ca mergea la camp sau era acasa. doar in poze l-am vazut purtand si salopeta: lucra, pe vremea aia, la combinatul de la hunedoara. ironic, nu?! ma amuz si acum de cele povestite de bunica-mea: ,,tatai-tu mi-o scris sa vand vaca si sa ma duc dupa el la hunedoara. da' n-am vrut!''. si am ajuns eu aici si m-am hotarat sa raman. poate daca ar fi vandut bunica-mea vaca...el ar fi trait si acum. avand in vedere ca si tata a trecut pe aici, probabilitatea de a o cunoaste pe mama ar fi existat, deci avem si eu sanse sa ma nasc. dar, oare, l-as mai fi cunoscut pe Dragos?
imi amintesc si acum de diminetile de iarna in care el se trezea si aprindea focul in soba si apoi deschidea radioul albastru pe europa libera sau pe vocea americii si comenta cu bunica-mea tot ce se discuta acolo. astepta ,, sa vina americanii''. si au venit, dar el n-a mai trait sa o vada si poate ca e mai bine asa. ar fi fost dezamagit de tot ce-au adus cu ei.
in planurile mele figureaza o casuta la tara, poate la ,,tara mea'', unde sa-mi cresc nepotii la batranete si sa le ofer amintirile pe care fetele mele n-or sa le aiba. Dragos spune ca nu vrea sa vada picior de nepot in curte, ca pe el nu-l ajuta nimeni sa-si creasca odraslele. :) e ca si in faza cu casutele de la gradi (ciubucul meu pe barba lui, cica). a tot comentat, dar azi a facut una si acum doarme dus. mai are putin de lucru la ea, dar deja copiii erau in culmea fericirii cand au vazut-o. doamnele spuneau ca sigur vor duce si masute in ea si isi vor desfasura acolo activitatile cand va fi cald.
revenind... de fiecare data cand totul parea mai greu, visam la casuta mea (care parea foarte aproape) si imi incarcam bateriile. acum, cand tot ce se intampla in tara e de domeniul fantasticului, visul meu pare ca se indeparteaza. cineva imi spunea astazi ca de cand se stie in tara asta exista numai generatii de sacrificiu. oare pana cand?

[mary_lou]

Mioara cat de bine te inteleg...Am ajuns sa cred ca suntem o generatie de sacrificiu, ca avem asta in sange...Cei care nu se includ aici sunt cei care pleaca, care vor ceva mai bun pentru copii lor...Nu ne-am nascut in locul potrivit - vorba unui hit actual ...
O imbratisare mare,mare...Nu are rost sa te intrebi cum ar fi fost "daca", pentru ca daca te intrebi asta probabil ca nimic din ce ai acum nu ai fi avut si eu zic ca ai multe...

[mischaela]

mai mioara ... tu pune mana si indeplineste-ti visul ... ca la vara vin si eu sa ud o floare acolo ... pe cuvantul meu ...

[oare]

ce-oi fi cautand la ora asta pe aici?
nu mai am timp de nimic si nici putere de concentrare. de o saptamana imi promit ca o sa reusesc sa-i raspund unei prietene dragi si nu-mi reuseste .
mi-e dor de Sorana. am facut o vizita scurta la Galati si am hotarat s-o lasam. la gradi se anuntase greva pe termen nelimitat si n-ar fi avut sens sa o aduc inapoi.
de fiecare data cand vorbim ma intreaba ,,acuma vii sa ma iei?''.
de joi e cu mama la tara si se pare ca i-a cucerit pe toti pe acolo cu nebuniile care-i ies pe gurita. mama se intreaba de unde are atata energie si idei. e bine sa vada si ea pe viu cum e .


oare mai are cineva de pe aici senzatia ca totul se schimba mult prea rapid? se mai intreaba cineva daca tot ce se intampla are intelesuri ascunse si mai presus de interese meschine? n-am crezut niciodata ipotezele despre anul 2000 dar ma intreb daca nu cumva urmeaza sa se intample ceva in 2012.

[jo_ana]

oare mai are cineva de pe aici senzatia ca totul se schimba mult prea rapid? se mai intreaba cineva daca tot ce se intampla are intelesuri ascunse si mai presus de interese meschine?

ihi! ...dar nu mai conteaza...cica romanului ii lipseste capacitatea de revolta...eu zic ca nu!...ci mai degraba, pentru ce?!...ca tot degeaba!

Mai bine zii, cum au rezistat plantele la atata ploaie?...pe mine ma amuza faptul ca ultima luna si toate planurile facute mi-au fost date peste cap de guvern si starea vremii
Pupici tie si fetelor!