Jurnalul unei zile

[nicol_s]

Bravooo Luca ... te-ai racorit nu gluma.
Imi imaginez ce fata a facut mami tau and te-a vazut

[mamiy]

A venit toamna. Da, a venit. Si oare am asteptat-o? As fi vrut sa soseasca, dar fara ca eu sa-mi reamintesc ca a mai trecut un an. SI totusi nu pot fi trista. MA bucura soarele inca si caldura si sper la o alta primavara frumoasa.

[mamiy]

NU mi-am petrecut vacantele la tara. Ocazional am ajuns acolo de cateva ori. Prima amintire a fost teribila: Era o iarna fara zapada. Mi-au ramas in minte doar ulitele pline de noroi, frigul ce ma secera, casa parasita de ani, veche si darapanata, ce mirosea a vechi, a pamant si a uitare. Nu mi-a placut si rpimul gand a fost ca vreau acasa..............
Am mai ajuns acolo inca o data si mi-a fost de ajuns. Aveam 12 ani.
........
Apoi am revenit mult mai tarziu: peste 20 de ani. Mama incepuse sa-si petreaca verile acolo. Casa a inceput sa arate altfel, mai calda, mai prietenoasa, mai curata, inconjurata de flori si copaci. Revenind, am vazut-o mai bine. Atunci am observat ca mirosea a flori, ca de la geamul din spate se vede tot dealul si biserica, atunci am simtit racoarea diminetii.
Si s-a intamplat... S-a intamplat sa ma regasesc acolo, suflet pierdut intr-o casa in care au crescut atatia copii, in care s-au derulat fericiri si drame. Am simtit sufletul celor care nu mai sunt, al bunicii, al bunicului, strabunicii, finului mamei, nasei mele, toti cei care au trecut in nefiinta.
Si-am stat la povesti cseara, cu mama, cand se auzeau greierii si cainii, si-am auzit povestile unor ierni fara sfarsit, cu zapezi cat casa si geruri de-ti ingheta mainile pe clanta, ierni cand nu aveau nici chibrituri si lumea-si aprindea focul pe rand, alergand cu un ciot de jar de la o casa la alta. Veri atat de arzatoare de parjoleau totul in jur, timpuri de razboi, de foamete, de suferinti. Am ascultat si povestea bunelului mort in transee in al doilea razboi.. Povestea unei case din chirpici in care a crescut si mama mea.

[mamiy]

......................................................

Acum, daca as instraina-o, asa cum ar trebui caci distanta e enorma pana acolo, as simti ca as rupe ceva din mine, din sufletul meu....

Vesnicia s-a nascut la sat.

S-au intors copii acasa. De cand n-ai mai auzit rasete de copil, bunico, in ograda ta?



Va ploua la noapte si va mirosi a pamant reavan

[mamiy]

Imi plac gastele, bunico!





Ti-am udat gradina



Si-mi place noroiul



Curtea unei batrane de 84 de ani care inca mai munceste pamantul



Pridvor de tara



A pus ceapa la uscat



Bunico, am facut sarmale in oala de lut , la cuptor de pamant.



Carute, multe carute in zi de targ



Cuibul

[jo_ana]

Frumos, Mirela...intr-adevar, o alta lume

[Cami-N]

Ce frumoasa esti Mirelo! Si in interior si la exterior...

[mary_lou]

[mamiy]

[mamiy]