Ieri dimineata m-am trezit cu un zambet larg...nu numai pentru ca era 8 martie ci...pur si simplu. Al meu sot se dusese devreme la florarie ca sa imi poata face o surpriza si sa ma trezeasca cu parfumul unei mimoze, floarea care se daruieste aici de ziua femeii. Nu mai avea rabdare si statea langa mine in pat cu floarea in mana, doar doar dau cu ochii de mimoza galbena! M-a bucurat foarte tare privirea si zambetul lui, si "La multi ani-ul" spus la prima ora, si bineinteles...floarea aceea care stia el ca imi va aduce zambetul pe buze.
Ne-am grabit apoi spre munte, sa fim alaturi de cealalta femeie foarte importanta din viata lui, mama sa, care ieri participa impreuna cu socrul meu la o competitie de ski si avea nevoie de incurajari. Am ramas apoi impreuna cu ei sa sarbatorim victoria la o cana cu vin fiert si bine am facut, caci ne-am simtit minunat!
Cred ca am fost intotdeauna oarecum invidioasa pe relatia pe care Nicola o are cu mama sa: pe un raport atat de natural, de sincer si de neconditionat, pe acel "a da" fara a pretinde ceva in schimb. Nu pot sa nu ma gandesc la mama mea...la parintii mei de fapt, care au vazut in mine ultima sansa de a indeplini multe din aspiratiile lor, care pana la urma nu aveau nimic in comun cu visele mele si cu personalitatea mea. Nu pot sa uit teama cu care ajungeam acasa daca luam o nota mica sau daca ma comportam contrar "cerintelor" lor. Am simtit intotdeauna ca pretind de la mine si de la sora mea, un respect vecin cu supunerea...ca si cand dragostea lor fata de noi depindea de cat suntem de politicoase, de ce note luam la scoala si mai ales...de parerea pe care o lasam asupra celorlalti. Tatal meu mi-a spus prima data "te iubesc" cand aveam 24 de ani si eram cu bagajele in usa, pregatindu-ma sa plec de acasa. Mama mea insa, nu mi-a spus-o niciodata, desi vreau sa cred ca in sufletul ei imi spune zi de zi.
Cu toate astea, trecutul a ramas in trecut...nu le-am reprosat niciodata nimic si nici nu o voi face vreodata. Am inteles atat cat am putut intelege...si am acceptat. Sper doar sa nu fac si eu aceleasi greseli cu copiii mei...
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.
![[floare]](./images/smilies/floare.gif "O floare din partea mea")
by Arheoloaga » Sun Mar 08, 2009 7:30 pm ![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupic")
si la randul meu va doresc tuturor o primavara cu mult soare, cu liniste si cat mai mult optimism! Imi cer scuze ca nu am trecut pe la jurnale, insa va imbratisez cu mult drag pe fiecare in parte.
