"Nabadaioasa varsta de 30 de ani" - danaG

[danaG]

E normal sa te gandesti la aspect...... dar daca ai grija de tine te refaci repede. Si eu m-am refacut.
Da m-am descurcat singurica (m-a ajutat mama pe cand aveau 1 an ca eram si la facultate- in sesiune); adica am avut concursul total al sotului meu.
Sunt sigura ca te vei descurca. Eu zic ca 3 ani diferenta intre bebici e o distanta buna.

[Rica]

Merci Dana! Uite ca bine ca am trecut eu pe aici, ca iar nu am fost anuntata ca am primit raspuns!
Si eu ma gandeam ca trei ani ar fi ok. Chiar citesem (pe aici?) ca primii trei ani din viata unui bb seamana cumva cu adolescenta!! Adica e o perioada dificila rau!!!

[danaG]

Iata ca iar revin..... De data asta nu pentru ca sunt trista cum spuneam mai devreme ci pentru ca imi era dor sa mai scriu in jurnalul meu.....
Am constatat ca cei din jurul meu desi trec prin stari si probleme care poate ii coplesesc nu recunosc si striga sus si tare ca nu sunt coplesiti. In felul asta nu se lasa doborati, trec mai usor peste momente grele........... Eu, prin felul meu de-a fi......exagerat de sincer, sunt luata drept vaicaroasa, slaba, pesimista. Ma gandeam acum ca nu as fi eu daca mi-as nega trairile...... Dar, zilele astea am facut un exercitiu de vointa (cateva fete de pe forum m-au ajutat prin ce mi-au spus). Cand ma intalneam cu cineva eram zambareata si spuneam ca totul e OK......si mie imi spuneam ca totul e OK desi in realitate nu e deloc asa....... Coincidenta naibii este ca lucrurile incep sa se rezolve in bine pentru mine. Sper ca maine totul sa fie asa cum ma laud eu....peste tot.

[Rica]

Ce spui tu seamana teribil de mult cu ce mi se intampla mie: cand am inceput sa spun ca nu mai pot, de abia atunci incep sa cedez! Daca insa nu incep sa ma vaiet rezolv toate probleme! Probabil totul pleaca de la psihic!

[alovel]

EVRIKA !!!

[danaG]

Perioada mea roza nu s-a terminat inca..... Si sunt tare fericita . Nu, n-am schimbat inca locul de munca . Dar pare ca lucrurile pe aici s-au mai schimbat (in bine) dar nu foarte tare (ce-i prea mult strica).
Dar cea mai mare stare de bine mi-o da apropierea sarbatorilor. Si acasa parca toti sunt mai veseli..........
Ei, voi va bucurati de apropierea sarbatorilor?
Eu imi bat capul unde sa fac Revelionul!
N-aveti voi niste idei dragute de petrecere a Revelionului?

[Rica]

Acasa, sau la parinti...ca nu vreau sa las copilul singur. Vezi ce zice Primrose, ca parca ea era in cautarea de idei, da' nu stiu sigur.

[danaG]

Rica, spuneai la un subiect ca traiesc prin copii. Oare nu toti traim mai mult sau mai putin prin copii. Asta in functie de cat de mult ne petrecem timpul cu ei.
Asteapta tu un pic, Rica sa mai creasca ingerasul tau..........sa vezi atunci cata atentie cere.
E drept ca simt nevoia sa am timp mai mult pentru mine. Dar bunicii nu sunt in acelasi oras cu noi, bona nu imi permit........ce-mi ramane de facut? Sa ma ocup de ei. Dar vreau sa ma ocup cum pot eu mai bine. Nu spun ca cei care isi rezerva mai mult timp pentru ei, nu doresc tot ce e mai bun pentru copiii lor.....
Incredere in mine am avut foarte multa.......si acum incetul cu incetul mi-o recapat.

[Primrose]

Dana, in fiecare an ne batem capul cu Revelionul si, de multe ori, intamplarea ne serveste cea mai buna petrecere.
Se pare ca si anul asta o sa lasam la inspiratie!!!
Plus ca nu stiu cate zile avem libere pentru ca ne tenteaza o iesire la munte sau un bairam la niste prieteni.

[Rica]

Eh, mai Dana, de ce crezi ca ti-am zis sa ai grija cu copii? Fiindca eu simt cateodata ca alunec pe panta asta.... Daca te dedici in intregime copiilor si uiti de tine ce naiba mai facem cand astia cresc si se duc la casa lor? Iar in ceea ce priveste increderea in tine...nici macar nu sunt 100% convinsa ca am zis bine. Adica: tu mereu te prezinti ca si cand nu ai avea incredere in tine, dar poate ca in realitate esti o tipa care are niste resurse psihice mari, foarte mari. Si atat de mari incat nici macar tu sa nu stii asta! De fapt cum ne cunoastem mai bine? Cand ajungem in situatii limita si vedem atunci cum reactionam!