M-am hotarat, am si eu jurnal!

[cadbury]

Azi a fost mai cald decat ieri, dar totusi placut. Am dus-o iar pe Mariuta la parc, dupa masa ei de pranz, la care a papat doar 100 de grame de piure cu carnita si ceva paine, dar i-am completat cu 80 de grame de lapte, bine ca l-a acceptat!... In parc a fost iar argint viu, e fascinata de tot, de pomi, de frunze, de micile cascade... Si de copii. A alergat dupa o masinuta teleghidata - tinuta de o manuta, inca nu-si tine singurica echilibrul... Si a reusit sa o apuce de antena! ii plac la nebunie animalele, mai ales cainii, dar eu nu-i dau voie sa ii atinga, desi ei sunt foarte prietenosi si draguti cu ea, bunicu' - daca ar fi singur - sigur ar lasa-o!... A inceput sa ne strige, are un ton foarte autoritar, de
sefa: "maama!"... "baaba!" - asta e bunica, ii vine mai usor sa-i zica asa. Tatal meu e banatean si pe acolo asa se zice la bunici, "mosu'" si "baba"... Dar daca o intrebam unde e bunica, stie si asa...

[alex7]

..BUNA CADBURY...
...am reusit sa citesc si eu gandurile tale,imi place foarte mult cum scrii...si din cate odserv esti o romantica,imi place tare mult asta...si eu sunt...si imi mai place dragostea ta fata de mariuca,e ceva special,se simte...ai o fetita taare dragalasa,am vazut-o si in poza aia mare de care ziceai tu si care la mine se vede normal...semanam putin...si pentru mine alexandra e totul si intr-adevar am inteles ce inseamna sa ai copilul tau abia acum...dintotdeauna mi-au placut copiii dar niciodata nu am realizat ce inseamna sa fie al tau...acum...nu stiu,pentru mine e ceva special,nu pot descrie in cuvinte,e viata mea,sufletul meu...si inteleg ca si pentru tine la fel...de emigrat nu as face-o nici eu niciodata,sunt prea lipita de ai mei si de prieteni,mi-ar fi tare greu...si mi-e si un pic frica,de ce sa nu recunosc...de asta am zis ca semanam putin...cred ca nu gresesc...

[cadbury]

Canta greierii si-mi amintesc de copilarie... E ora la care odinioara ne retrageam, eu si fratele meu, spre casa seara, la tara, cu talpile prafuite, umblam desculti toata vara. Ma uitam mirata la verisoarele mele care nu-si dadeau slapii jos defel, sa nu se murdareasca... Noi stateam toata vara acolo, ele, maxim cate o saptamana... Mirosea toata curtea a regina noptii, stateam pe treptele de la prispa si priveam stelele, luna, ascultam oracaitul broastelor... Si dimineata ne trezeam in sunetul molcom al talangilor, in strigatul difuz al gastelor, auzeam glasurile obisnuite ale oamenilor, scartaitul carutelor mergand spre izlaz, totul era o mare si minunata muzica, de care mi-e atat de dor!... Trec anii. De ce, oare?...
Bunica mea are acum 93 de ani si nu poate lipsi nici o vara de la casuta ei. Ea inca aude si simte toate acestea, acum e acolo.

[cadbury]

Alex, ma bucur enorm ca mi-ai citit putinele randuri si ca rezonam... Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, spuse din inima!... O sarut pe Alexandra, cateodata mi se pare ca Mariuta aduce cu ea! Ii vad mereu chipul in minte si ma rog pentru ea! Si mai ales pentru tine, sa te linistesti, stiu cum este, la fel reactionez si eu cand mi se pare ceva mai altfel la copil, va fi bine, Dumnezeu nu ne paraseste! Te imbratisez.

[larisa29]

Nostalgia dupa clipele mirifice ale vacantzelor, ale copilariei, ne stapaneste din cand in cad pe toti. E normal sa fie asa. O perioada fericita, lipsita de griji. Si totusi, mie pe atunci mereu mi se parea ca timpul trece prea incet, uneori intervenea plictisul. Acum tanjesc dupa acele clipe, stiu ca niciodata nu vor reveni, dar sper sa retraiesc , intr-un fel, propria-mi copilaria, prin copilaria fiului meu.
Cadbury, ce iti lipseste cel mai mult , acum cand sotzul tau e plecat? De cand am devenit parintzi, sotzul meu nu a fost nevoit sa plece nicio noapte de acasa. Mereu impreuna, implicati pana peste cap in cresterea lui Darius. Noi nu avem pe nimeni care sa ne ajute cu el, de aceea, nu stiu ce m-as face daca as fi nevoita sa raman cateva zile singura.....
Noapte buna, vise placute!

[cadbury]

Imi lipseste el, pur si simplu! Mariuta toata ziua il aminteste, tare mult il iubeste, e un tatic foarte bun!

[oanadd]

pe mine mirosurile ma innebunesc. ma simt ca proust cand gusta o madlena. mirosul de regina noptii, frunzele colacilor fosnind, calea lactee, intinsa in toata in marea ei spelndoare deasupra ulitei, cate un catel ratacit latrand prin vreo curte.... doamne ce amintiri!!! aveai dreptate. au un iz aparte vacantele la tara. sunt de neiutat. e bina ca tu il aveai pe fratele tau. uneori ma gandesc ca poate ar fi bine sa mai avem un copil, dar imi trece repede. bria are verisori. pup de doua ori, ca sa-ti mai alin dorul de sot!

[cadbury]

Ascult "Rapsodie pe o tema de Rachmaninov", acum doar partea mea preferata, romantica... Intotdeauna mi-a inspirat o gradina plina de trandafiri ce se misca in bataia vantului, undeva aproape de mare... Incepe timid, diafan, asa ca prima iubire - pianul. Ca o inima mare de adolescent. Apoi intra si orchestra si totul se involbureaza plin de pasiune si elan, precum valurile unui ocean, exact ca si viata... Crescendo, forta, lupta, iubire, ideal si iar iubire care-ti sparge pieptul... Apoi vantul isi schimba dintr-o data directia, te regasesti intr-un loc necunoscut, singur si fara multe repere, doar pescarusii rotindu-se deasupra si cerul, etern... Si valurile risipesc la tarm alge, impresii, scoici moarte, iluzii... O ultima tigara se stinge... E asa un poem sublim si plin de parfum, tare as vrea sa-l ascultati cand va faceti timp... Si tot pianul termina fraza muzicala, ca o lumina tot mai difuza ce se retrage in neant, discret si trist... Asa cum dispar stelele in zori si lasa locul unui nou inceput de zi...

[cadbury]

Acum ma plimb pe strazi gotice ascultand "Gloria in excelsis Deo", a lui Haydn...

[cadbury]

Pardon, Handel... Se vede ca-i tarziu tare!