The story of Mary....

[mary_lou]

29.09.2012 - 1050 gr...Da..a scazut in greutate...

Sunt trista, obosita si speriata...Am plans toata noaptea...E a zecea zi de cand incearca sa o treaca pe alimentatie naturala si...inca nu e pregatita...Urmeaza luni sa ii faca niste investigatii cu substanta de contrast (cred ca RMN sau eco) sa vada ce nu e in regula cu intestinele ei...Ma sufoc la gandul ca ar putea avea ceva grav si...nu mai am stare...Mi se cere rabdare, rabdare si iar rabdare...De unde?! Ca simt ca o iau rara si nu ma pot abtine din plans!
Azi are 3 saptamani....Dimineata dormea linistita, cu fundicul in sus si mi-a zambit strengareste... O sa imi spuneti ca sunt nebuna, dar daca nu o ating in fiecare zi cum o sa stie ca eu sunt mama ei?!
Aseara m-a daramat vizita...Cand am intrat in salon, erau tipete de aparate si toti bebeii plangeau! Pana si micuta mea se chinuia sa se miste si scotea niste chiote sa dea in plans....Eu impotenta, nu am voie sa o ating, sa o linistesc...Asistenta intra in camera, inchide aparatele si iese, razand cu celelate colege in cabinetul lor...Mica mea, isi baga nervoasa degetelele in gurita si se chinuia, incruntandu-se - cred ca de durere, de amorteala...Pur si simplu am plecat de acolo...Am fost un zombi si m-am plimbat trei ceasuri prin Iasi sa ma linistesc...M-a prins si ploaia. N-am dormit un ochi pana dimineata si Ov m-a gasit umflata toata de plans...Ma doare efectiv sufletul si e chinuitoare asteptarea asta! Ma doare crunt sa stiu ca ea are dureri, asa fragila cum e...
Ov, a venit cu noaptea in cap in Iasi, am discutat cu doctora care se ocupa acum de ea si ne-a explicat foarte calm situatia ei...In afara faptului ca inca nu primeste alimentatia, nu are nimic si cu fiecare zi care trece fara probleme, scade riscul de a aparea si alte complicatii...E "hranita" tot prin perfuzii si are asigurat minimul de calorii necesar zilnic, doar ca trebuie sa asteptam sa se mai dezvolte intestinele, dat fiind varsta foarte mica si greutatea mica...
Sunt, debusolata, dezorientata, trista din cale afara si nu stiu cum sa ma port, cum sa fac fata situatiei...Pur si simplu simt ca o sa clachez...Toti imi spun sa am rabdare, toti imi spun sa astept sa treaca timpul, imi spun ca exagerez si ma consum inutil...Voi daca ati fi in locul meu cum ati proceda?!
Am un copil de trei saptamani si l-am atins de doua ori...Mai mult de 10-15 minute nu am voie sa stau langa el si sa ma uit la el prin incubator...Ma doare teribil neputinta!
Am ajuns sa fiu invidioasa pe mamicile care pleaca acasa cu bebeii...Ma incurajeaza totodata si gandul ca au plecat copii care au avut o greutate mult mai mica la nastere decat micuta mea si ...totusi...
Nu ma consoleaza sa stiu de alti copii, sa vad exemplele din jurul meu..Eu vreau ca Mica mea sa fie bine, sa se faca mare si sa fie cu noi!

Sunt epuizata...Vreau doar sa treaca timpul ...in favoarea noastra...nimic mai mult!

[bella84]

M-ai facut si pe mine sa plang offff Doamne cate ai stranse in sufletelul tau, ai dreptate e tare greu si nu toata lumea ar suporta atata durere sunt convinsa de asta Sunt un ,,deja vu,, aceste incurajari stiu draga de tine dar sunt spuse din tot sufletul de catre toti cei dragi tie,fiecare incearca pe cat poate sa iti aline durerea asta atat de amara nu trebuie sa treci singura prin toate astea Daca mie imi face atata rau cand te aud vorbind de Mica nici macar o secunda nu imi pot imagina ce e in sufletul tau
La fel cred si eu fiecare zi trecuta e o mica batalie castigata iar la final cand vom numara bataliile vom castiga si razboiul cel mare sunt convinsa de asta,cand o sa fie ea pregatita o sa primeasca si papa. Ai dreptate de unde atata rabdare insa trebuie sa reusesti Marie plangi de cate ori simti nevoia,tipa descarca-ti sufletul insa apoi stergeti lacrimile ridica-te si mergi mai departe,pentru Mica ta o faci,are atata nevoie ca tu sa fii bine
Tot greul este pe tine acum stiu asta sufletul tau trebuie sa le care pe toate si nu e deloc usor insa dupa atata durere vor veni si zilele cu soare iti promit eu ca vor veni,toate rugaciunile,imbratisarile si gandurile noastre va insotesc pe voi zi de zi,impreuna vom reusi ai incredere

[jo_ana]

Iti spun doar ca te pot intelege, indiferent de starea prin care treci...mai mult nu, Alina a spus totul.
Va imbratisez

[nicole@b]

Mary, ma ascund, ca David ma intreaba de ce plang..."te doare ceva? "Ma doare suferinta ta! Va pup si va doresc multa putere!
Toata lumea iti spune sa ai rabdare...n-ai cum ca mama, dar trebuie! Pentru Mica!

[oare]

Marie...o sa ai tot timpul din lume sa clachezi si sa fii debusolata si trista...da' pe la 80 de ani, cand ti-or ascunde stranepotii ochelarii si pensia...acu', vrei nu vrei, tre' sa fii tare! Nu e cazul sa-ti alimentezi singura o stare care sa-ti induca depresia: daca dr zice ca e bine, inseamna ca asa e! Mica ta si, da-mi voie sa-i spun asa, a noastra o sa fie bine! Cat despre teama ta ca nu va sti ca esti mamica ei...hmm...stie ea! Si te simte de fiecare data cand te duci la ea, iti ,,miroase'' starea de spirit, asa ca ar fi bine sa-ti scoti de la naftalina optimismul! Daca Doamne Doamne te-a trimis la Iasi la momentul oportun, crezi tu ca va lasa acum? Hai...fruntea sus si pastreaza-ti din energie pentru cand o trebui sa o sustii la miss boboc, la facultate!

P.S....In loc sa-ti faci ganduri negre, n-ar fi mai bine sa mai stergi praful si pe la jurnalul de gogosel?

[Arheoloaga]

...si totusi au trecut trei saptamani de cand sunteti impreuna, de cand esti mamica de fetita si de baietel. Nu a fost usor nicio clipa, dar cumva, timpul s-a scurs si Mica ta a crescut, chiar daca lacrimile si ingrijorarea nu te-au lasat sa te bucuri de micutele ei progrese. La fel vor trece si alte 3 spatamani, si alte 3...pana cand, nici nu vei mai sti de ce, la un moment dat, ti-a fost teama. Acum este momentul sa crezi, sa speri si sa lupti...sa lupti cu tine insati, sa alungi orice urma de indoiala si sa zambesti, sa intri cu sufletul usor la ea, sa stie ca mamica ei este cea mai puternica, prima care are incredere in determinarea ce se ascunde in trupusorul ei aparent firav.
Te imbratisez si sunt mereu cu gandul la voi, la voi toti!

[analy]

... ne rugam sa creasca mare si sa fie sanatoasa fetita ta Mary
Doamne Ajuta!

[nicol_s]

Mary va veni si ziua cand veti pleca impreuna acasa. Intr-adevar mai ai putin de asteptat...au trecut trei saptamani cu emotii puternice...asa cum spune si Ralu, vor mai trece 3 si alte 3, iar cand o vei strange la piept vei uita tot ce-ai patimit pana in acel moment.

Suntem cu gandul alaturi de tine...si asteptam sa treaca timpul in favoarea voastra!

Rezista Mary, rezista!!!

[mischaela]

marioara, marioara ...
tii minte cum ma "amenintai"in noaptea de 11 spre 12 septembrie cum o sa dansezi zi tu la cumetrie??????
... sa iti iei pantofi josi cu talpa groasa! AI INTELES?!

[oare]