by cadbury » Wed Sep 27, 2006 7:51 am
Tare frumusica poza aceasta noua!
In legatura cu lipsa unor prietene care sa poata vorbi si despre copii... Te cred, te inteleg. Esti foarte tanara, si ele la fel, dar sufletul tau e mai matur, iar asta trebuie sa o vezi ca pe o bogatie. Te admir ca esti mamica la varsta ta, asa ar fi trebuit sa facem si noi pasul acesta, mai demult, insa ne-a lipsit curajul: s-avem o slujba cat de cat sigura, o casa (mica, mare dar a noastra) si o oarecare independenta financiara, cel putin. Acuma imi pare rau ca in 8 ani de casatorie am stat ca "porumbeii" si copilul l-am facut la doi ani dupa un episod urat de discopatie, pe ultima suta de metri... Scuza-ma pentru divagatii, stiu ca subiectul era usor altul...
Revenind. Cand am nascut, am cunoscut la spital, in salon, o mamica de baietel cu care si acuma tin legatura. E foarte sufletista si e in stare sa vorbeasca non-stop si o ora cand are timp, ne impartasim reciproc experientele legate de copii si mai ales ne incurajam reciproc, ne sfatuim cand apare cate ceva. Dar locuieste mai departe, asa ca ne vizitam rar. La ai mei pe scara sunt doua vecine de varsta mea dar care n-au copii si le invidiez uneori (dar fara rautate, desigur!) cand le vad cum isi petrec week-end-urile in patru, incepand dimineata cu cafeluta, unii la altii... Apoi merg cu masina la Metro sau alt supermarket... Uneori si in concedii sunt tot impreuna. De 1 martie eu le-am dus martisoare - asa am in obicei - si una din ele mi-e facut o figura uratica, m-a tinut in usa pretextand ca o doare rau capul, nu ca as fi avut eu timp prea mult de zabovit la ea... Ca pe urma sa vina cu sticla de visinata, sa se "cinsteasca" la cealalta. Si eu eram acolo, cu martisorul. De atunci, nu mi-au mai trebuit. Suntem si vom ramane pentru totdeauna... vecine si atata tot. Scuze iar pentru divagatie.